La ceai cu Creatorul

Timpul – o comară eternă

Ce este timpul? O definiție a dicționarului explicativ este „Dimensiune a universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor.” Cu alte cuvinte timpul este acea unitate nevăzută care ne marchează fiecare clipeală din viață, mereu, în orice eveniment, orice fenomen sau lucru. Timpul este cel care ne definește vârsta, care ne maturizează și ne ajută să uităm durerile sau chiar bucuriile, timpul de duce spre un sfârșit pe acest pământ și tot el este în prezent. Noi ca și ființe muritoare putem vorbi despre timp în trei moduri: trecut, prezent și viitor. Trecutul deja îl știm deoarece l-am trăit, prezentul este clipa de față pe care o trăim la intensitate maximă fie că ne dăm seama sau nu, iar viitorul nu îl știm, dar avem o oare care idee despre el, rămânem încrezători că el va fi așa cum sperăm, sau chiar mai bine, dacă nu suntem depresivi. Dar ce valoare are timpul în ochii lui Dumnezeu? Când a apărut timpul și de ce există el?

Pentru Dumnezeu timpul nu are cele trei dimensiuni ca și pentru noi. Dumnezeu deseori folosește numele de „EU SUNT” în Biblie, ceea ce înseamnă că El este, există din veșnicie în veșnicie, acolo unde timpul nu este măsurat. Pentru El toate lucrurile sunt. Nu au fost, nici nu vor fi, ci întotdeauna sunt. Este greu de înțeles acest lucru pentru noi, așa ființe umane limitate cum suntem, dar totuși acest fapt este adevărat indiferent dacă noi credem asta sau nu, sau dacă înțelegem sau nu.

Când a apărut timpul? A fost un moment în timpul creației când Dumnezeu a delimitat ziua de noapte, lumina de întuneric, numind lumina – zi, iar întunericul – noapte. Atunci a fost pentru prima dată o seară și o dimineață, prima zi a Pământului! După aceea această delimitare și-a urmat cursul până în ziua de astăzi. De atunci avem zilele luminate de un soare și nopțile de lună și stele.

Cum delimităm timpul? Oamenii îl delimitează în fracțiuni de secundă, secundă, minut, oră, zi, săptămână, lună, an, deceniu, secol, mileniu, și tot așa până la ani lumină, ceea ce înseamnă o valoare aproape de neînțeles pentru noi. Anii lumină sunt folosiți ca termen în astronomie pentru a calcula distanțele dintre Pământ și diferite corpuri cerești.

Timpul este așa prețios pentru noi oamenii. Și totuși cei mai mulți dintre noi îl pierdem și nu realizăm acest lucru decât atunci când nu mai avem decât o secundă de trăit. Atunci am vrea să dăm timpul înapoi, să reparăm greșelile făcute în viață, să recuperăm timpul irosit în zadar pe lucruri lipsite de valoare, să ne iubim semenii și să investim această comoară pentru veșnicie. Noi suntem făpturi create pentru a trăi veșnic, iar moartea nu este naturală, ci este o consecință a păcatului. Moartea este inevitabilă pentru toți oamenii care nu vor prinde răpirea despre care vorbește Domnul Iisus. Și totuși această moarte ne eliberează de timp, această povară care pe an ce trece adaugă în trupurile noastre fragile noi semne. Moartea este ușa spre eliberare, aici gândindu-mă nu la sinucidere, ci la moartea hotărâtă de Dumnezeu. Moartea poate fi privită ca o eliberare doar prin Credința în Iisus, prin siguranța că El este infinit de puternic în  a ne elibera de ceea ce suntem noi ca și păcătoși!

Ziua de astăzi este încă un diamant din această comoară din viața noastră! Cum o vom folosi noi pentru a ne îmbogății viața?

Timpul vieții

septembrie 2006

Nu-ți vinde timpul pe nimicuri

Primind răsplată goană după vânt, 

Căci timpul tău se scurge-n picuri

Fără a-ți spune vre-un cuvânt.

 

Viața-i prea scurtă ca s-o risipești

Pe patimi ieftine și trucuri.

Timpul ți-e dat să-l dăruiești

Doar Domnului și a Lui gânduri.

 

Privește-n jur la lumea trecătoare

Și vei vedea risipa ce o fac mereu

Cu timpul valoros ce-n trecut moare

Făr a trăi vre-un gând de Dumnezeu.

 

Nu da doar zeciuială din avere

Ci și din timp, din dragoste și viață,

Și nu trăi doar dup-a ta plăcere

Privește la Iisus mereu și-nvață.

 

Nu ai mult timp,….viața ți se scruge

Timpul apune după moartea ta.

Alege cât ai timp unde vei merge:

Spre iad etern, sau înspre Slava Sa?

2 gânduri despre „Timpul – o comară eternă

  1. Sti ca timpul nu se masoara in ani lumina … in ani lumina sa masoara distanta … hai ca nu vreau sa par rau .. atata am avut de zis doar 🙂

Lasă un comentariu, părerea ta contează...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s