Lumea în culori obiective

Globalizarea – este oare un fenomen pozitiv?

–       Definirea globalizării

Globalizarea este definită ca și termen: „A reuni într-un tot elemente disparate; a judeca o problemă în ansamblu”.[1]

Ca și definiție, globalizarea nu are una anume, ci este explicată prin mai multe definiții, așa cum este văzută prin ochii diferiților experți. Putem propune ca definiție:

 ”intensificarea relațiilor sociale de pretutindeni, prin care locuri aflate la mare distanță unele de celelalte ajung să se interconecteze astfel încât evenimentele dintr-un loc sunt marcate de procese care au loc într-un loc de la mulți kilometri departare și viceversa

 Așa cum sugerează analistul Anthony Giddens, sau putem propune:„ intensificarea cantitativă și calitativă a tranzacțiilor ce depășesc limitarea impusă de granițe, concomitentă cu expansiunea spațială a acestora” așa cum sugerează Ulrich Menzel, sau putem spune că termenul merge definit și astfel: „un proces al creșterii numărului legăturilor dintre societăți și domenii-problemă. A devenit un termen la modă, folosit de ceva timp în dezbaterile politice, publicistice șistiințifice în mod inflaționist, și care este privit, pe de o parte, ca o „amenințare” și, pe de cealaltă, ca o „oportunitate.” spune Johannes Varwick.[2]

Eu aș defini globalizarea mai exact ca pe o contopire culturală, religioasă, politică, economică și din orice alt domeniu, prin care granițele sunt anulate fictiv, și ideile din fiecare domeniu sunt unite și utilizate deseori ca pe un tot unitar. Astfel se vorbește despre o nouă regilie la nivel global, se poate vorbi despre o economie la nivel global, și chiar ca și istorie la nivel global.

Ca și istorie, aș putea spune că pentru prima dată termenul, deși nu este denumit pe atunci așa, apare în Biblie în construirea turnului Babel:

Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo. Şi au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc.” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var. Şi au mai zis: „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!”Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. Haidem! să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!” Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea. De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.”(Geneza 11:1-9)[3]

Cred că acest pasaj denumeşte cel mai bine termenul de globalizare din punct de vedere economic, religios, cultural şi din orice alt punct de vedere! Termenul de globalizare duce la unitate în ceva, orice, la acţiuni de ordin global care influenţează global populaţia planetei. Deși termenul a fost oarecum uitat pentru o vreme, și din când în când diferite imperii au încercat o oarecare unificare a planetei, totuși în momentul de față se pare că intensitatea lui este mai mare ca niciodată, planeta parcă mergând spre o unificare virtuală în toate domeniile numite mai sus.

În aceastã manierã a confuzionãrii se susține cã globalizarea este un proces ce strãbate dintotdeauna istoria…” se concluzionează în revista „Economie teoretică și aplicată”.[4]

–       Cauzele globalizării

Globalizarea este un fenomen complex de aceea sunt multe cauze indicate. Numim însă printre principalele cauze: tehnologie (internet, mass-media internațională, rapiditatea cu care se propagă informațiile), cheltuielile și viteza de transport (pe sol sau aerian), Sfârșitul Războilui Rece (după căderea „Cortinei de Fier” statele care aparțineau blocului estic s-au deschis în direcția pieței mondiale), problemele globale (climă, fenomenul migrației, crize economice sau din alte perspective, toate duc spre formarea unei conștiințe globale, iau ființă organizații globale privind drepturile omului, apărarea planetei etc), liberalizarea (fără liberalizare comerțul mondial nu ar fi fost posibil cu adevărat).[5] Mai nou cred că politica tinde spre unificare și globalizare, având în vedere noile „blocuri” politice care se formează: Uniunea Europeană, ONU etc.

–       Efectele globalizării

Putem vorbi despre efectele globalizării din mai multe perspective: de exemplu ce efecte are asupra economiei, tehnologiei, migrației, oamenilor, culturii etc. Sunt studii de specialitatea care afirmă că globalizarea are influențe și efecte asupra a cinci domenii fundamentale: economie, politică, mediu, societate şi cultură.[6]

 În toate aceste aspecte globalizarea are tendința de universalizare, are tendința de a evidenția ceea ce este comun și afectează în ansamblu fiecare din aceste aspecte. Se face trimitere la „o asimetrie a puterii de tip dependență de un centru care gestionează solitar puterea, asigurând funcționalitatea regimului internațional.”[7] Este ca și cum s-ar instaura o nouă ordine globală, bazată pe legi globale, pe decizii globale, în care individul își pierde valoarea de individ, totul devenind comun. Valoarea omului este pusă în umbră de populația planetei ca și întreg, iar nevoile individuale de orice natură sunt calculate la modul general, fără a se lua în calcul faptul că fiecare individ este unic, are nevoi în funție de situația în care se găsește și de ceea ce este el ca și persoană. Când vorbim de globalizare ne gândim la faptul că se pune accetul cel mai mult pe economie și tehnologie. Cum în cazul de față se pare că economia este în stare de criză, se pare că toată planeta este afectată într-o oarecare măsură de această criză economică. Prin tehnologie și mai ales prin sistemul de comunicație și transmisie a informației într-un mod foarte rapid lumea este informată, dar totodată influențată din punct de vedere negativ în acțiunile ei. Prin prin mass-media se scot în evidență mai ales aspectele negative ale planetei. De asemenea tehnologia din ce în ce mai avansată încearcă parcă să excludă utilitatea omului în orice activitate: se inventează diverse aparate și mecanisme care pe de o parte au aspectul pozitiv de ușurare a muncii individului, dar pe altă parte au aspectul negativ de a-l exclude pe acesta de pe piața muncii. De asemenea globalizara are tendința de monitorizare în masă spre „siguranța” cetățeanului, iar în dorința de se ține totul sub control individul este privit suspicios tot timpul. Acest lucru duce la inventarea a felurite moduri de supraveghere cât mai performante și mai discrete: individul poate fi urmărit prin satelit de camere de filmat, prin modul în care își folosește cardul, prin telefonul mobil sau sistemul GPRS, și mai nou se zvonește introducerea unui microcip „spre siguranța cetățeanului”. Toate acestea duc de fapt la încălcarea dreptului omului (atât de discutat) și a intimității acestuia, care de fapt ar trebui să fie respectate. Omul devine încetul cu încetul doar o piesă dintr-un mecanism global, care dacă este incomodă într-o situație, poate fi eliminată cu ușurință (concediere, șomaj sau chiar acte de violență, sau prin alte aspecte).

Cu alte cuvinte globalizarea are anuminte puncte tari, care au un oarecare efect pozitiv, și anume faptul că oamenii intră în relații unii cu alții mult mai ușor, granițele sunt mai deschise și indivizii nu devin deținuți în propriile țări, comunicarea se face mai ușor și rapid prin intermediul tehnologiei, viața în multe aspecte devine mai ușoară datorită anumitor dispozitive. Partea negativă a globalizării însă este mult mai mare și întunecată. În acest sens privim în primul rând la pierderea individualității, intimității și dreptului la decizie individuală a omului. Prin globalizare omul devine doar o unealtă în planurile și interesele globale ale planetei, fără a se ține cont de valoarea lui ca și individ. Toate aceste aspecte duc la un oarecare haos planetar mai degrabă, decât la ordine, așa cum se tinde a se susține!

Analiza globalizării, este în fapt analiza societății globale”


[1] Florin Marcu – „Marele dicționar de neologisme”, (Saeculum, 2000)

[2]Bogdana Boga  – „Globalizarea- bună sau rea?”, (-  www.ziare.com) , 24 noembrie 2007

[3] Dumitru Cornilescu – „Biblia”,  Ediția a treia 2009.

[4] Marin Dinu – „Supliment al revistei – Economia Teoretică și Aplicată”, 9

[6] Joseph STIGLITZ – „Globalizarea. Speranţe şi deziluzii”, (Editura Economică, Bucureşti, 2005),  12

[7]Marin Dinu – „Supliment al revistei – Economia Teoretică și Aplicată”, 20- 21

Lasă un comentariu, părerea ta contează...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s