La ceai cu Creatorul

Mituri despre Paște – ce este real și ce este tradiție

Așa cum de Sărbătoarea Nașterii Domnului am scris un articol despre Miturile Crăciunului, aș dori ca și de această dată să prezint diferența dintre realitatea Paștelui și ficțiunea tradiției acaparate de-a lungul anilor.

Paștele, sau Sărbătoarea Morții și Învierii Domnului Iisus Hristos este cea mai importantă sărbătoare pentru creștini. Prin ea ne amintim anual de jertfa Fiului lui Dumnezeu care a murit crucificat pentru păcatele tuturor oamenilor din toate timpurile. Totuși este bine de știut faptul că deși Domnul Iisus Hristos a trăit, a murit și a înviat cu aproximativ 2000 de ani în urmă, sărbătoarea Paștelui își are originea cu mult înainte de nașterea Domnului Iisus Hristos. Primul paște este de proveniență ebraică, inițiativa venind din partea lui Dumnezeu. După o robie de 430 de ani în Egipt, poporul Israel este în final eliberat de asuprirea egipteană de Dumnezeu, avându-l ca lider uman pe Moise. După cele 9 urgii teribile care au distrus țara Egiptului, a 10-a urgie era moartea tuturor întâilor născuți ai egiptenilor, atât de la animale cât și de la oameni. Poporul lui Israel avea să fie cruțat de această urgie prin jertfirea unui miel fără cusur, și însemnarea ușiorilor casei cu sângele mielului. Toți cei aflați sub pecetea sângelui prin acest semn, erau cruțați de urgie. Astfel primul Paște a fost sărbătorit cu miel fript și ierburi amare, mâncat în grabă, deoarece în aceeași noapte când Îngerul Domnului a pedepsit egiptenii cu urgia a 10-cea, evreii au fost efectiv zoriți să plece din Egipt. Paștele reprezenta eliberarea de sub robie și a fost o poruncă din partea lui Dumnezeu ca etern să se comemoreze prin același obicei. Mii de ani mai târziu, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său pe pământ, ca jertfă pentru păcatele omenirii. În preajma Paștelui, Iisus se duce la Ierusalim, este prins și judecat de mai marii poporului evreu, pe atunci aflați sub stăpânire romană, și este răstignit ca un făcător de rele, deși Domnul Iisus nu greșise cu nimic nici înaintea oamenilor, nici înaintea lui Dumnezeu. În seara precedentă răstignirii, Domnul Iisus a luat o pâine, și după ce a binecuvântat-o, a frânt-o, a împărțit-o celor 12 ucenici (chiar și lui Iuda Iscarioteanu). Apoi a luat un pahar cu vin, l-a binecuvântat și l-a împărțit și pe acesta ucenicilor, spunându-le să  facă lucrul acesta spre pomenirea Lui, până se va întoarce El pe norii slavei, la sfârșitul vremurilor. Această poruncă este dată creștinilor de pretutindeni, iar respectarea ei reprezintă dragostea pentru Hristos și biserică, și credința în viața veșnică. Moartea și Învierea Domnului Iisus este un eveniment unic în istoria omenirii, moment în care Dumnezeu a făcut primul pas spre reconcilierea relației Lui cu oamenii, prin șansa iertării păcatelor.

Astăzi toți creștinii, indiferent de confesiune, sărbătoresc Paștele, în funcție de datele stabilite anual. Din păcate însă ultimii ani prea puțin se mai pomenește de această jerfă importantă, și dacă pentru Crăciun acum se aduc laude lui Moș Crăciun, oamenii au găsit și de Paște iepurașul. Sincer, nu știu de unde și când a apărut această tradiție a iepurașului care vine cu surprize de Paște, dar îmi amintesc că în copilăria mea nu a existat. Mai jos voi aminti câteva mituri care se spun în preajma acestor sărbători, precum și validitatea sau invaliditatea lor.

  1. Primele ouă roșii au fost vopsite atunci când mama lui Iisus, Maria plângea la crucea lui Isus. Aceasta avea un coș cu ouă la ea, care s-au înroșit de la sângele curs al Domnului Iisus peste ele. Realitatea este că Biblia nu menționează faptul că Fecioara Maria avea vre-un coș cu ouă, sau altceva cu ea în momentul răstignirii. De fapt singurul lucru pe care îl face cunoscut Biblia este faptul că Iisus de pe cruce îi spune mamei sale: Femeie iată fiul tău! Apoi îi spune lui Ioan: Iată mama ta! După moartea moartea lui Iisus, Maria mama lui Iisus mai apare menționată în compania ucenicilor Lui, împreună cu alte femei care slujeau lui Iisus. Deci ouăle roșii nici măcar nu sunt menționate în Biblie. Să nu mai vorbim de alte culori, care nu au nici o legătură cu culoarea sângelui.
  2. Paharul lui Iisus folosit la cină (Graalul) – a fost luat de Iosif din Arimateia, care l-a umplut cu sângele lui Iisus. Și acest mit este un fals, având în vedere faptul că nici o scriere nu menționează ceea ce s-a întâmplat cu paharul cinei. Logic vorbind, în momentul cinei, și după ea, ucenicii erau mult prea speriați și împrăștiați de mai marii norodului, ca să mai aibă și grija paharului în care era vinul de la cină. Faptul că Iisus a folosit un singur pahar face referire la unitatea ucenicilor Lui prin părtășie și credință în Jertfa Lui. De aceea în zilele noastre au dreptul să ia împărtășania sau Cina Domnului doar cei botezați și încadrați într-o biserică, fără a fi exclus sau pus deoparte de aceasta. Există filme turnate pe tema lui, ba chiar adevărate blasfemii legate de el, dar totuși realitatea și singurul adevăr este că despre paharul cinei lui Iisus nu se știe nimic.
  3. Giulgiul din Torino a fost pânza în care a fost înfășurat Iisus după moartea Lui. Biblia menționează faptul că Iosif din Arimateia a îmbălsămat trupul lui Iisus pe care l-au învelit într-un giulgiu, apoi l-au pus într-un mormânt nou peste care au prăvălit o piatră mare. Următoarea mențiune despre giulgiu, și ultima din Biblie de asemenea, este în momentul în care Petru aleargă la mormânt pentru a vedea dacă ceea ce auzise despre învierea lui Iisus este adevărat.  Biblia păstrează tăcerea în legătură cu giulgiul, după această întâmplare. Cercetătorii afirmă faptul că Giulgiul din Torino este un artefact, iar istoria lui este una controversată și plină de mistere. Nu știu dacă acest giulgiu este cel autentic, dar știu că acest lucru nu are o așa mare importanță decât pentru cei care pot profita de pe urma aceasta prin turism.
  4. Lumina de la Ierusalim – cultul ortodox susține faptul că în mormântul Domnului Iisus în fiecare an coboară lumina sfântă din cer și aprinde o lumânare. Acest lucru este considerat ca fiind o minune cerească, un simbol al Luminii învierii Domnului Iisus. Nu contrazic existența unei minuni. Totuși studiile arată faptul că fosforul în contact cu oxigenul produce flacăra. În 2005 televiziunea greacă, prin demonstrația lui Michael Kolopoulos, istoric și scriitor, dovedește live „minunea aprinderii” a trei lumânări în direct în cadrul unei emisiuni cu dezbateri religioase. De ce totuși se susține faptul că lumina este autentică? Să nu uităm că ea aduce în Ierusalim de Paște un val de turiști uriaș, iar pe urma lor vin profituri uriașe! Și chiar dacă această lumină ar fi într-adevăr aprinsă din senin fără nici o intervenție, să nu uităm că apostolul Pavel ne avertizează legat de îngeri de lumină falși și propovăduirea altei Evanghelii decât cea a mântuirii prin credință. Chiar și satan se poate preface într-un înger de lumină pentru a induce în eroare sufletele oamenilor.
  5. Iuda a fost singurul care l-a înțeles pe Iisus – un alt mit al Paștelui. Acesta susține faptul că evanghelia după Iuda (care nu este recunoscută de creștini ca fiind autentică), prezintă un pact între Iuda și Iisus, care înțelesese că Mântuitorul trebuia să se jertfească pentru oameni. Această evanghelie falsă susține că Iuda de fapt a colaborat cu Iisus la moartea Sa. Acest lucru este fals din câteva motive: 1. Iuda nu a putut scrie o evanghelie, având în vedere că Biblia afirmă faptul că el s-a sinucis încă înainte de răstignirea Domnului Iisus. 2. În Biblie apar și alte circumstanțe în care Iuda, mânat de lăcomie, critică faptele altora ca fiind risipitoare (ex. întâmplării din Biblie a mirului foarte scump, turnat pe capul lui Iisus). Iuda nici pe departe nu a colaborat cu Iisus, ci mai degrabă s-a lăsat ademenit de pofta banilor. Unii spun că Iuda l-ar fi vândut pe Iisus în speranța că acesta v-a reuși să scape din nou ca și alte dăți din mâinile preoților.
  6. Iisus nu și-a putut duce crucea până la Golgota, aceasta fiind prea grea pentru el – Biblia arată că Iisus a dus probabil doar o parte din drumul spre Golgota crucea, o parte din drum fiind dusă forțat de Simon din Cirena, care a fost ales din mulțime de către călăii romani. Probabil că romanii au știut ce om să aleagă pentru a fi în stare să ducă crucea mai departe.

Miturile fac parte din tradițiile populare, a căror valoare este dată doar de faptul că au vechime în trecutul necunoscut. Dumnezeu nu a făcut calea mântuirii întortocheată, misterioasă și greu de găsit. Tocmai posibilitatea mântuirii noastre prin credința în Iisus Hristos o sărbătorim de Paște.  Oamenii întotdeauna la tradiții vor adăuga alte obiceiuri, pe care mai târziu le vor considera sfinte. Important este ca noi să nu ne lăsăm duși de valul frumuseții acestor obiceiuri, ci să sărbătorim cu smerenie și dragoste și mai ales cu o credință neprefăcută și cu o inimă întreagă și acest Paște.

2 gânduri despre „Mituri despre Paște – ce este real și ce este tradiție

Lasă un comentariu, părerea ta contează...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s