Biblioteca minunată

Generația înstrăinată – Josh McDowel

Anul acesta la master am avut de citit pentru un curs și o carte (mulțumesc Alina pentru că m-ai ajutat să fac rost de ea la timp;) ) pe care o consider foarte bună și utilă. De ce? Simplu: carnea ne învață să ne înțelegem pe noi, generația noastră și a copiilor noștri, plus că ne ajută să știm cum să ne raportăm la relațiile noastre de zi cu zi, astfel să evităm conflictele. Cartea merită din plin citită. Mai jos este o mică parte din rezumatul ei pe care l-am făcut eu deci din Generația înstrăinată de Josh McDowel! Cartea o găsiți de cumpărat aici la un preț rezonabil! Este necesar rezolvarea conflictului dintre generații. Consider cartea una foarte bună nu doar de citit ci și de aplicat în viața de zi cu zi🙂 .

Generația Înstrăinată

Nu trebuie să fii părinte pentru a observa că noua generație de tineri este diferită de cele anterioare, iar această diferență reiese cel mai bine din prăpastia care se cască tot mai mult între generații[1] ne atenționează  Josh McDowel prin cartea sa, Generația înstrăinată. Rămânem șocați de tot mai marea violență din rândul tinerilor și de faptele uneori oribile pe care aceștia le comit. Mass media ne informează zilnic de sute de întâmplări nefericite în care tinerii au fost implicați activ, întâmplări precum: crime, violuri, planuri distrugătoare, atitudini nemilioase și așa mai departe. Care este motivul acestor orori? Tinerii se simt înstrăinați și nesiguri de propria identitate. Ultimele decenii au cunoscut schimbări revoluționare în rândul tehnologiei, iar tinerii s-au născut într-o lume în care instrumentele tehnologice precum calculatorul, televizorul, telefoanele mobile și alte asfel de lucruri, sunt ceva foarte obișnuit și la îndemâna lor. Aceste lucruri fac viața mai confortabilă pentru familii, dar lucrează și înstrăinarea membrilor familiei, unii de alții. Studiile constată că mai nou avem de-a face cu „o realitate virtuală lipsită de adulți”[2] și reguli, în care este permis totul. Astfel dacă părinții și copiii petrec mai mult timp cu ochii pironiți în ecrane, decât în interacțiune unii cu alții, apare acea prăpastie și înstrăinare dintre generații. Cea care ne crește și educă copiii și ne distruge relațiile cu noua generație, este informația transmisă de tehnologie, precum și posibilitățile pe care le implică aceste informații. Astfel pentru că apar schimbări majore la nivelul societății într-un timp foarte scurt, prăpastia dintre generații se mărește.[3]

Există câteva diferențe între adulți și tinerii actuali, iar cea mai mare este limbajul cultural. Dacă generațiile trecute comunicau un mesaj mai sincer, astăzi postmodernismul  propagă o viziune despre lume și viață caracterizată de convingerea că adevărul este mai degrabă creat decât descoperit. Postmodernismul consideră faptul că faptele unei persoane sunt inseparabile de personalitatea acesteia, sau altfel spus, tinerii cred că ceea ce sunt este identic cu ceea ce fac, și că nu există adevăr absolut ci relativ. Cu alte cuvinte dacă tu crezi că zăpada este albastră e bine așa, iar dacă eu cred că zăpada este roșie, am și eu dreptate. Fiecare crează propriul adevăr, fără a exista un limitator, sau o regulă absolută. Fiecare idee este bună și adevărată în dreptul fiecărei persoane, atâta timp cât nu dăunează celorlați, și în mod special mie. Care este diferența dintre această atitudine și cea corectă? Practiv vorbind, adevărul absolul ar susține indiferent de opinii, că zăpada este albă, fie că ne place sau nu.

Există de asemenea și o schimbare în sensul cuvintelor acestei generații. Cuvinte precum: adevărul, toleranța sau acceptarea, devin redefinite de noua generație într-un sens care provoacă haos și deseori intoleranță. După cum spuneam mai sus adevărul este acela pe care îl crede fiecare ca fiind bun, și nu este unul absolut (cum ar fi adevărul absolut al Bibliei), acceptarea presupune faptul că dacă accepți comportamentul unei persoane înseamnă că o accepți și pe ea, iar dacă nu ești de acord cu comportamentul unei persoane înseamnă că nu accepți nici persoana (această idee are implicații numeroase. De exemplu este posibil să mustrăm comportamenul copiilor noștri, iar ei în loc să înțeleagă faptul că nu acceptăm comportamentul lor, ei înțeleg că nu îi acceptăm  pe ei ca și persoane). Toleranța zilelor noastre dictează tinerilor faptul că oamenii care nu acceptă din toată inima stilurile și modurile de viață ale altora, sunt intoleranți și fanatici (cu alte cuvinte dacă eu nu accept homosexualitatea – sunt un fanatic).

Aceste definiții moderne formeză o generație insensibilă la adevărul absolut și o conduce spre izolare.


[1] Josh McDowel, „Generația înstrăinată – un pod peste prăpastia dintre generații”, Scriptum 2005

[2] Idem, p. 19

[3] Idem, p. 21

Lasă un comentariu, părerea ta contează...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s