Biblioteca minunată

La răscruce de vânturi – Emily Bronte

Ați hotărât ce carte citiți sfârșitul acesta de săptămână? Vă recomand „La răscruce de vânturi” de Emily Bronte. Sunt câteva săptămâni de când am citit această carte (de fapt de când am recitit-o) și recunosc că mi-a plăcut enorm.

DSCF2930

„La răscruce de vânturi” zugrăvește drama unei iubiri neîmplinite, care trece dincolo de limitele vieții materiale, pământești. Protagoniștii, Catherine și Heathcliff, trăiesc drama iubirii care pare imposibilă, iubire care dă naștere la ostilitate și ură între familii timp de trei generații.

Heathcliff, un copil orfan apărut de nicăieri, este adoptat de părinții Catherinei la o vârstă mică. Acesta crește ca fiind alintatul familiei, lucru care dă naștere la ostilitate din partea lui Hindley, fratele Catherinei. După moartea timpurile a ambilor părinți, atât Catherin și Hindley rămân responsabili cu moștenirea primită, care trebuie să gestionată cu înțelepciune. Situația se complică în momentul în care Hindley își pierde soția la nașterea fiului său, motiv pentru care acesta decade tot mai mult afundându-se în jocuri de noroc și beții. Heathcliff este singurul care își păstrează sângele rece, care în timp prosperă în mod misterios, și care deși și-a atins țelul, răzbunarea față de Hindley, tânjește după iubirea vieții lui Catherine.

Care sunt rezultatele urii? Care este motivul pentru care iubirea celor doi nu poate fi împlinită? Care este rezultatul neascultării, a orgoliului și a nestăpânirii?

„Noaptea era neobișnuit de neagră pentru vreme de vară; se vedea că norii sunt încărcați de fulgere, și eu am spus că cel mai cuminte ar fi să ședem cu toții liniștiți, fără să ne frământăm, căci ploaia care se apropia, îl va aduce, desigur, acasă. Dar pe Catherine n-am putut-o convinge să se liniștească. Umbla fără astâmpăr încoace și încolo, de la poartă la ușă, într-o stare de surescitare nemaipomenită; în cele din urmă, a rămas nemișcată lângă zidul casei, aproape de șosea, fără a ține seama de strigătele mele, de bubuitul tunetelor și de picăturile mari de ploaie care începuseră să cadă în jurul ei. Din când în când striga; apoi asculta, și până la urmă plânse în gura mare. Plângea atât de amarnic încât nici Hareton și nici un alt copil n-ar fi putut-o întrece. Către miezul nopții eram încă de veghe cu toții; furtuna se apropiase și vuia din plin cu putere peste Wuthering Heights. Vântul era năpraznic, ca și tunetele, care nu mai conteneau. Unul dintre pomii de la colțul casei se prăbușii, spintecat în două…”  *

* Emily Bronte, „La răscruce de vânturi”, Adevărul 2012, p.101

Cartea o găsiți aici într-o ediție foarte frumoasă și la un preț convenabil! Lectură plăcută🙂

Lasă un comentariu, părerea ta contează...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s