La ceai cu Creatorul

Pași spre sufletul meu

1

A fost o vreme când ochii îți străluceau de fericire doar la atingerea plăpândă a razelor de soare; când inima îți tresolta de veselie doar la auzul melodiei preferate sau la cele mai simple trăiri ale clipei. Când viața pulsa energia ei în fiecare fibră a ființei tale și te bucurai doar dacă priveai culoarea preferată sau admirai un curcubeu. Strălucirea răsăritului de soare sau picturile apusului îți umpleau duhul de aroma veșniciei, de fericire și împlinire… Dar acum totul pare fad în jurul tău. Viața ta zorește mai mult decât poți ține pasul, iar tu alergi crezând că poate în cele din urmă vei ajunge la o oază, la odihna mult dorită. Undeva pe drum s-au pierdut visele tale, speranțele tale, veselia ta, puterea ta de a crede și a spera….Când oare ai încetat să zbori? Când ți-ai pierdut râsetul zglobiu de copil și l-ai înlocuit cu o privire pierdută? Unde este energia aceea și dorința adâncă de a trece ca prin aripile unui vultur pe deasupra problemelor vieții? De ce ai renunțat să te bucuri de lucrurile simple? De de nu mai vezi culorile florilor și razele lunii? De ce nu mai auzi ropitul ploii și vocea Iubirii Divine? De ce vezi în stropii de ploaie doar o zi mohorâtă și în zilele cu soare doar o altă șansă obosită de a-ți vedea de drum?

Tu ai fost creat să fi un copil al cerului, să te bucuri cu entuziasm de fiecare clipă, să dansezi de dragoste și fericire, să îți deschizi aripile sufletului și să zbori peste cele mai înalte ziduri care de răpun. Tu ai fost creat să stăpânești peste tot ce mișcă, și nu să fii stăpânit. Ai fost creat să-ți folosești inima, viața, mâinile, ochii, picioarele și toată ființa ta în lucruri bune care aduc laudă Creatorului tău! Când ai încetat să mai vezi în tine o minunte? Când ai încetat să știi care este sensul vieții tale? Și de ce? Ce ți-a încețoșat privirea și ți-a încâlcit cărarea vieții?

Dragostea, speranța, credința sunt elixirul care-ți stâmpără setea adâncă de a știi, de a cunoaște, de a avea și de a bucura….Dragostea îți încununează viața cu strălucire și cu sensul eternității. Nu trebuie să te temi când viața ți se năruie înaintea ochilor. Pentru că peste orice prăpastie este și un pod, pentru orice problemă este rezolvare….Nu uita, nimic nu este mai important decât clipa aceasta, pentru clipa de față are putere de a schimba minutul următor al existenței tale…

2

 

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Pași spre sufletul meu

Lasă un comentariu, părerea ta contează...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s