Biblioteca minunată

Ultimele cărți citite și recomandări

Deși nu am postat pe blog vreo recenzie, am citit câteva cărți interesante în săptămânile care au trecut. Pe scurt aș vrea să fac câte o recenzie pentru fiecare, recomandându-le cu drag. După cum spun, o carte nu are valoare pentru mine decât dacă învăț ceva din ea, chiar dacă acel ceva este doar un singur lucru.

Voi începe cu „The top of the world” (Vârful lumii) de Hans Ruesch. Este o carte veche, scrisă prin anii ’50 cred, dar este foarte interesantă nu datorită poveștii ci datorită detaliilor din lumea reală prezentate în carte. „Top of the world” descrie povestea vieții simple a unor familii de eschimoși. Toate obiceiurile, tradițiile și lecțiile de viață reale ale eschimoșilor sunt întâlnite în această carte și expuse într-o poveste fictivă. Totul este prezentat foarte simplu. Viața eschimoșilor este una grea, iar socializarea este lucru foarte de preț la ei. Ememek își caută o soție, dar pentru că sunt așa rare, depinde de prietenul lui căsătorit să-și găsească una. În cele din urmă se căsătorește cu nepoata acestuia, cu care are doi copii: un băiat și o fată. Viața continuă, iar aventurile se țin lanț. Prima întâlnire a acestei familii cu „omul alb” care aduce o mulțime de lucruri noi și ciudate tulbură liniștea ținutului înghețat și a locuitorilor ei. Printre obiceiurile lor aflăm că eschimoșii dinaintea anilor  ’50 locuiau doar în iglu – căsuțe construite în întregime din cuburi de gheață și îmbrăcate în blănuri de animale, cu o ieșire strâmtă pe holul căreia stau câinii care trag săniile. Singurul mijloc de transport întâlnit sunt săniile trase de câini husky. Săniile aveau șine din piele de focă înghețată. Oamenii se dădeau pe față cu grăsime de focă pentru a rezista frigului teribil. Eschimoșii mănâncă doar carne crudă de cele mai multe ori înghețată, iar când beau ceaiul el este călduț și mănâncă și frunzele din el. Singurele verdețuri pe care le consumă vreodată sunt cele din stomacul animalelor pe care le vânează. În general se hrănesc cu carne și sânge de urs, focă, vulpe polară, balene și pește. Se îmbracă în haine din piele de animale, pe care femeile toată ziua aveau datoria să le mestece cu dinții pentru a le înmuia. Dacă femeia își pierdea dinții, era ca și moartă. Ce mi s-a părut interesant (și la început am crezut că înțeleg greșit eu) era că bărbatul era încântat să-și împrumute soția și altor bărbați să „râdă” cu ei, acest lucru fiind un gest că musafirul este primit bine. Femeile nășteau direct pe gheață făcând o gaură în mijlocul iglului, iar placenta era consumată imediat de mamă. Dacă pruncul avea un defect era lăsat să înghețe. De asemenea bătrânii mureau cu demnitate fie sinucigându-se, fie fiind abandonați de comunitate să înghețe – fiind un gest de dragoste acesta. Media de viață fiind 50 de ani. Oamenii își măsoară timpul numărând rotațiile soarelui, care șase luni se învârte pe cer în mijloc, iar șase luni pe marginea cerului, fiind noaptea.

Bineînțeles unele obiceiuri s-au schimbat, dar multe din ele încă mai persistă. Citind această carte mi-am dat seama că există culturi și oameni dezavantajați, care trăiesc greu. De exemplu eschimoșii trăiesc la -40 de grade, cele mai ridicate temperaturi fiind -20 de grade. La noi la o astfel de vreme totul este blocat! Noi avem atât de mult comparativ cu ei. Acum majoritatea trăiesc în case construite de stat, cu condiții mai bune, dar rata sinuciderilor în rândul lor este cea mai mare!

Cartea se găsește destul de greu pe piață. Eu am împrumutat o ediție veche de la o prietenă.

top

Următoarea carte pe care doresc să v-o prezint este „My sister’s keeper” de Judy Picould. Cartea m-a atras pentru problema etică pe care o implică. Autoarea este cunoscută pentru mai multe bestseller-uri. Își prezintă personajele foarte bine, descriind starea psihologică a fiecăruia foarte realistic și amănunțit.

Sara, mama a trei copii trăiește drama unei mame care are în îngrijire fiica bolnavă de leucemie. Află de boala ei când aceasta era doar de trei ani iar singura speranță este un donor compatibil. Și pentru că este o stare avansată de leucemie donorul trebuie neapărat să fie rudă cu pacienta. Astfel Sara decide să mai aibă un alt copil, pe care îl formează în laborator, ca să fie donorul perfect. Dacă la început nou-născutul trebuia să-și doneze doar cordonul ombilical, în timp fetița a început să doneze ba sânge, ba celule sterm, măduvă și tot ceea ce are nevoie sora ei mai mare să supraviețuiască. Fetița donor ajunge la 13 ani să fie de folos doar surorii ei, iar în final mama ei dorește ca aceasta să doneze un rinichi pentru Kathy, care este pe moarte. Adolescenta de 13 ani decide că este timpul să pună capăt donațiilor și astfel intentează un proces în plină criză familială, prin care dorește să aibă putere de decizie în ceea ce privește propriul trup. Este clar că nu mai dorește să doneze nimic din corpul ei, chiar cu riscul de a muri sora sa. Mama, fost avocat, este șocată și nu își înțelege fiica, considerând-o egoistă. Procesul continuă, și în final este câștigat de adolescentă. Lucrurile iau însă o întorsătură neașteptată…iar finalul vă invit să-l aflați chiar voi. Pe baza cărții este turnat și film, deci pentru cei care vor să evite citirea, pot vedea filmul (care nu este chiar sută la sută reproducerea cărții). Cartea o găsiți aici dacă o doriți.

5

 

Următoarea carte pe care o recomand este „Mamele unor oameni celebri” de Archer Wallace. Cartea descrie viețile unor mame care au crescut oameni de succes. Multe din ele s-au confruntat cu sărăcie, o stare socială deplorabilă, bărbați violenți sau depravați, dar toate au avut dragostea și ambiția de a-și crește copii cu dragoste, sperând pentru un viitor mai bun pentru ei. De la mama lui John Wesley până la mamele unor președinți ai Statelor Unite, toate au avut devotament pentru pruncii lor, și toate s-au luptat să le insufle dragoste pentru oameni și Dumnezeu în suflet. Oameni care au schimbat lumea datorită mamelor lor, care le-a dirijat viața într-un mod constructiv. O astfel de mamă visez să devin și eu…Cartea o găsiți aici.

2

 

Următoarea carte este „Mâine sau amânarea este hoțul timpului” de Maria Edgeworth. O carte remarcabilă care m-a pus pe gânduri serios. Cartea este redarea unui manuscris vechi de prin anii 1800 găsit pe într-o clădire de pe o stradă din Londra. Nu se știe dacă povestea este reală, dar este foarte cu tâlc. Basil Lowe este fiul unui negustor de cărți bogat. De mic a fost educat în a se supra-aprecia și astfel acesta a devenit prea sigur pe propriile forțe și farmec. Inteligența lui nu i-a ajutat la nimic, deoarece de fiecare dată Basil își amâna responsabilitățile și sarcinile. În timp ajunge să-și dezamăgească tatăl, să piardă toată moștenirea primită prin testament de la acesta, să fie dat afară de împăratul Chinei împreună cu toată ambasada Angliei, să își piardă tot prestigiul în America și în final să-i moară singurul fiu și să-și piardă casa într-un incendiu. Toate acestea nu se datorează însă nenorocului, ci amânării. Basil amână să scrie lucrările pentru care este plătit până pierde contractul, amână să-și onoreze clienții cu ceea ce au comandat, până îi pierde. Amână să-și plătească asigurare la casă până aceasta arde, amână să-și vaccineze copilul până acesta moare…Cartea se termină tragic și comic totodată. Basil amână din nou să ne dezvăluie finalul (întâmplarea este povestită de protagonist), amânând din nou restul scrierii pe …mâine🙂. Cartea o găsiți aici și o recomand cu toată inima!

1

Ultima carte recomandată pe azi este „3:16 – Numele speranței” de îndrăgitul Max Lucado. Un gigant în scrierea creștină, Max Lucado prezintă semnificația valoroasă a versetului din Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”

Dragostea lui Dumnezeu se revarsă peste omenire și dă fiecărui om șansa de a ajunge în Cerul Sfânt. Acest verset de aur al Scripturii ne învață că ORICINE crede în Iisus ca Mântuitor, va ajunge în cer. Credința se reflectă în faptele noastre și împreună împletesc calea spre o veșnicie alături de Creator. Dragostea lui Dumnezeu este de neînțeles. De ce și-ar da ca jertfă singurul Fiu pentru niște ființe atât de păcătoase ca noi? Și totuși El alege să o facă…

Recomand cartea cu căldură. O găsiți aici.

3

Până data viitoare la o nouă postare, vă doresc lectură plăcută și clipe de vis!

Cu drag…,

Flori de Mandarin🙂

2 thoughts on “Ultimele cărți citite și recomandări

    1. Da, asta înseamnă🙂 Doar că autorul spune în mod mai finuț a „râde”. De asta prima oară când am citit expresia nu înțelegeam sensul. Cum adică a „râde” cu femeile lor? După aceea pe parcurs mi-am dat seama la ce se referă :))))

Lasă un comentariu, părerea ta contează...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s