Joacă de copii

În lumea jucăriilor

lumea jucăriilor

Am descoperit lumea jucăriilor când eram copil. Nu era pe atunci diversitatea de acum, dar erau jucării calitative, frumoase, educative și rezonabile ca preț. Părinții mei îmi cumpărau tot ce credeau ei că-mi place sau m-ar atrage. O întâmplare amuzantă legată de acest fapt, este că într-o zi părinții mei m-au dus la o librărie. Erau acolo păpuși de toate dimensiunile: mari cât mine, medii ca să le țin în brațe și mici cât un deget. Mi-au spus să-mi aleg pe care o vreau. Se așteptau să o aleg pe cea mai mare și mai ochioasă! Mi-am rotit privirile roată și știți ce-am ales? O păpușă neagră și mică, de mărimea unui deget, cu un leagăn la fel de mic ca ea! Atât vânzătoarea cât și părinții au început să mă roage să-mi aleg altceva mai mare și mai frumos, dar eu cu lacrimi în ochi pe aia mică am vrut-o! Și m-am jucat cu ea mult după aceea. Apoi când mă plictiseam de păpușile mele, mă furișam în atelierul tatălui, furam bucățele mici din lemn pe care le ciopleam eu după imaginație și le făceam ochi, gură, nas, păr…și ele erau păpușile mele! Sau…băteau cuie în pragul casei în clipele de neatenție a mamei mele…sa cutreieram natura care se întindea din belșug în jurul casei noastre…De fapt timpul meu preferat era acela în care contemplam la ceea ce mă înconjoară. De mică am fost o visătoare…și tind să cred că este incurabilă starea asta de visare. Mi-e ciudă pe mine de multe ori din cauza ei!

Oricum să trecem de la mine la această lume fascinantă a jucăriilor. O perioadă am uitat de ea. Cum devenim adulți, cum uităm de lumea aceea de basm în care lucrurile prind viață. Dar când minunea cea mică cu ochi sclipitori a venit în familie, deodată această lume fantastică mi-a invadat din nou viața. La început mai timid și nesigur, dar încetul cu încetul s-au adunat atât de multe jucării că pot să deschid un magazin ușor…Multe, foarte multe am dat, dar au mai rămas încă multe. Toate ne sunt dragi ca niște comori și pe toate le folosim în anumite perioade de timp!

În lumea jucăriilor găsim diversitate. Sunt jucării pe vârste și stadii de dezvoltare, jucării de exterior sau interior, de logică, educative, „ne-educative”, cu rost sau fără rost…Și pun pariu că fiecare părinte are o colecție grozavă din toate aceste categorii. Putem cumpăra jucării doar datorită aspectului lor, pentru că arată incredibil de bine și sunt foarte ochioase, sau le putem cumpăra deoarece au caracter educațional. Noi suntem mai atrași de cele educative, dar sunt și jucării despre care de multe ori mă întreb la ce s-o fi gândit producătorul lor când le-a proiectat și confecționat! Și pentru că există o așa diversitate de jucării, cum putem să alegem ce trebuie în mod corect? Există câțiva factori pe care ar fi bine să-i luăm în considerare:

1. să cumpărăm jucăriile în funcție de vârstă. Astfel copilul va ști cum să se joace cu ele fără nici un pericol. Unele jucării sunt periculoase de exemplu pentru copiii sub trei ani care descoperă lucrurile cu gura.

2. să cumpărăm jucării educative. Ca adulți, nu cumpărăm lucruri (sau nu ar trebui să le cumpărăm) pe care nu le folosim cu sens. Nu mă duc să cumpăr pușcă doar că este de vânzare. Pentru copil jucăria este unealta muncii. El învață ceva cu ajutorul ei, prin joacă. Chiar dacă uneori pare că nu învață nimic, copilul întotdeauna își însușește tipare comportamentale prin joacă.

3. nu toate jucăriile de pe piață sunt bune sau educative – au fost chiar jucării pe care pur și simplu le-am aruncat pentru că mă scoteau din minți. Un exemplu era o mașinuță plină de becuri care cânta așa strident că îmi dădea dureri de cap. Pruncul mei îi dădea doar drumul și o lăsa să cânte acolo și să se învârtă fără rost, și pentru că scotea sunete așa stridente devenea și el iritabil. Deci fiți atenți, unele jucării au doar un aspect plăcut, dar fără conținut educativ.

4. unele jucării pot învăța copiii tipare comportamentale greșite. Jocurile video, armele (în special prezența lor în exces), tot felul de monștri și ciudățenii, jocuri care învață magia de orice fel etc. învață copii să devină mai violenți, că totul se rezolvă cu tupeu și violență, sau mai rău, cu puteri supranaturale.

5. cumpărați jucării care să stimuleze educativ cele cinci simțuri. La început copiii învață folosindu-și toate simțurile. În timp copiii nu mai gustă jucăriile, dar le ating, le privesc, chiar le miros și mai ales le aud. Ei învață prin joacă și stimularea simțurilor lor este cât se poate de dorit!

6. nu cumpărați prea multe jucării. Excesul de jucării este ca și excesul de mâncare. Uneori copiii își confecționează singuri jucăriile folosindu-și imaginația. De multe ori pruncul meu a abandonat toate jucăriile și s-a jucat cu o piatră, un borcan sau cu o lingură și un castron. Ne iubim copiii și vrem să le oferim cât mai multe. Dar prea multe jucării nu le arată iubirea noastră, ci mai degrabă ajung la un moment dat la saturație și abandonează totul! Eu mai am obiceiul să îi scot jucăriile pe rând, în timp ce altele le ascund pentru o vreme. Așa ele sunt mereu noi și se joacă mai mult cu ele.

7. nu-i aruncați jucăria preferată. Și dacă vedeți că doarme, mănâncă și se joacă doar cu o jucărie, cumpărați o dublură dacă aveți ocazia. Unii copii se atașează de o jucărie anume pe care o poartă peste tot. E sfârșitul lumii dacă o pierd! Nu este anormal lucrul acesta, ci este perfect normal din punct de vedere psihologic. Unii copii au prietenii imaginari, alții jucării preferate, alții nu au nici una, nici alta. În general copiii care au un atașament sunt sensibili și au un temperament complex.  Puiul meu are o oiță care arată ca mopul acum și nici că îl pot dezlipi de ea! Nu am mai găsit alta la fel, așa că până se dezintegrează…trebuie să ne jucăm cu ea așa cum este. De multe ori aceste jucării sunt o punte de comunicare între părinte și copil. La noi erau momente de „îmbufnare” în care doar ce spunea „Sia” era îndeplinit. Și bineînțeles vocea Siei era de fapt vocea mamei😀.

8. iubiți și păstrați jucăriile. Ele sunt parte a amintirilor noastre, a lumii de basm a copilăriei. Dacă se strică și se pot repara, nu ezitați să le reparați. Le puteți dărui la alt copil dacă sunt prea multe. Spălați-le sau curățați-le frecvent. Pe unele se pune praful incredibil de repede. Iar pe cele de care a fost atașat pruncul vostru păstrați-le ca pe niște comori. Ele sunt frânturi din copilăria lor și sunt clipe minunate din viața voastră. Fac parte din familie, deși par fără viață. Ele prind viață în joaca voastră, și apoi prind viață în amintirile dragi vouă.

Sigur mai sunt și alte sfaturi pe care atâtea mii de mame pot să le dea.Eu mă opresc aici. Voi reveni în viitorul apropriat sper cu un articol cu recomandări de jucării și poze!🙂

2 gânduri despre „În lumea jucăriilor

  1. Ce păcat că nu am copii! Ce m-aș mai fi jucat cu ei acum, când sunt o mare varietate de jocuri! Când eram mic, multe din jucării mi le făceam eu. De exemplu, din cutiile de chibrite și un băț ars, realizam un tanc. Și aveam o infanterie bine dotată!🙂

    1. Da, multe jucării mi le confecționam și eu. Dar să știi că și cu diversitatea asta de jucării, pruncul meu tot și le face pe ale lui din obiecte relativ banale! Își folosește creativitatea!

Lasă un comentariu, părerea ta contează...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s