La ceai cu Creatorul · Uncategorized

Nu contează ce faci, atâta timp cât îți place!

Tot mai des aud această sintagmă. Plăcerea pare să fie singurul scop al societății din care facem parte. Orice plăcere trebuie permisă, iar privarea de la anumite plăceri se numește lipsă de toleranță, sau îngrădirea drepturilor democratice.

Redefinirea termenilor a devenit specialitatea tuturor. În loc de femeie de serviciu avem responsabil cu salubrizarea, în loc de sudor sau zidar avem cine știe ce denumire științifică. Încercăm să ascundem neplăcutul în spatele unor paravane frumos decorate și numite pompos, și căutăm în continuare doar plăcerea, dar fără responsabilitate morală.

Dați-mi voie să fiu puțin moralistă în cele ce urmează. Ne dorim o societate în care fiecare să facă ceea ce îi place, fără a fi tras la răspundere. Or așa ceva nu se poate. Pur și simplu societatea are nevoie de niște reguli sociale și morale după care să se ghideze. Pentru că și lui Hitler îi plăcea să omoare evrei, și lui Ted Bundy îi plăcea să abuzeze sexual și să ucidă femei, și mulți alții ca ei au plăcerile lor sadice. Dacă lăsăm la liberă conștiință faptele noastre, devenim în final monștrii. Nihilismul ne învață că totul este acceptabil atâta timp cât îmi face mie plăcere. Dar pentru mine poate fi o plăcere, însă în detrimentul aproapelui meu.

Avem plăceri nevinovate: ne place să citim, să ne alintăm cu o prăjitură bună sau să participăm la diverse evenimente, adorăm ciocolata (vai dacă nu ar îngrășa!!). Iubim timpul cu familia și prietenii… Iubim viața. Dar dincolo de viață tindem să iubim și lucruri care deși par dulci, sunt interzise, precum fructul oprit. Și pentru că ne sunt oprite, par și mai apetisante: iubim sexul liber fără asumarea responsabilității, unii iubesc furtul și ascunzișurile, alții iubesc minciuna care îi scoate din bucluc… vai câte nu iubesc oamenii și totuși trec de limitele moralității!!

Și ce-i de făcut? Oare să îi acceptăm pe toți cu „gâzuțele lor” în numele toleranței și democrației? Sau să le „îngrădim” dreptul de a „gândi și a se manifesta liber”?

Eu cred că ar trebui să există o lege morală de bun simț, echilibrată, care să fie respectată chiar și de cei care doresc fructe oprite. Multe fapte pe care le fac oamenii nu sunt boli (deși sunt categorisite ca fiind – dar fără fond științific), ci sunt alegeri personale care au consecințe fie pozitive, fie negative.

Deci dacă plăcerea ta îl afectează negativ pe cel de lângă tine? Atunci trebuie să fi oprit, pentru că nu ești tu centrul universului și doar plăcerea ta contează.

Este simplu de tot să îl scoatem pe Dumnezeu din ecuație. Dar când dăm de bucluc, dăm vina tot pe El. Ne purtăm ca și un copil mic, care îi cere un cuțit mamei lui. Dacă mama nu i-l dă, urlă și spune că este cea mai rea mamă din lume. Dacă i-l dă și pruncul se rănește cu el, atunci tot urlă și dă vina tot pe Dumnezeu, sau mai rău, îi neagă existența. Totuși dacă cerul tău este înnorat, nu înseamnă că soarele nu există; el este doar în spatele norilor.

Concluzia moralei? Faceți tot ce vreți, permiteți-vă orice libertate. Scoateți-l pe Dumnezeu din ecuație. Dar asumați-vă responsabilitatea pentru consecințele faptelor și deciziilor voastre. Nimeni nu este vinovat pentru ceea ce decideți. Pentru că oricât oropsit este adevărul azi, în final tot el va învinge, fie că vă place, fie că nu.

 

Reclame

Lasă un comentariu, părerea ta contează...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s