Caleb Gattegno și metoda lui de a învăța o limbă nouă

Cât de greu este să învățăm o limbă străină? Pentru cei care au ieșit de câteva ori în țară sau care au plecat pe o perioadă nedeterminată pe teritoriul unui stat străină este un subiect dur. Majoritatea am plecat fără să știm limba statului respectiv. Dar în timp avansăm și învățăm din ce în ce mai bine să comunicăm.

Dar ce să spunem despre mamele care încearcă să-și învețe copiii o limbă străină? Engleza de exemplu? Caleb Gattegno a inventat un mod foarte ingenios de a învăța o limbă străină numită și metoda „The silent way”. Până vara asta nu am auzit de ea, dar pentru că am o prietenă care predă de mai bine de treizeci de ani engleza în Grecia, ea m-a inițiat în această metodă. Despre ce este vorba? În primul rând avem nevoie de aceste cuburi numite cuisenaire rods. Aceste cuburi din lemn sunt ca niște stixuri pătrate. Cum funcționează ele?

1

De obicei se folosesc atât la adulți cât și la copii și s-au dovedit foarte eficiente. În general cel care predă engleza ia de pildă unul din aceste cuburi și spune în engleză (sau limba dorită) cum i se spune. Nu traduce. De fapt aici este secretul metodei. Nu se traduce cuvântul, ci cel care învață este determinat să deducă ce înseamnă, așa însușindu-și vocabularul mai ușor. Deci luăm un cub și spunem: Rod. Cel care învață repetă. Apoi spunem culoarea: Red Rod. Și apoi schimbăm tot cuburile și spunem culorile: red rod, blue rod etc. Așa interlocutorul își dă seama că rod înseamnă cub și asociază culoarea cubului cu ceea ce i se arată. După ce am învățat deja asta trecem mai departe cu expresii: Take a red rod and give it to me. Și profesorul face gestul pe care îl spune, apoi îl determină și pe cel de lângă el să facă la fel. Așa își provoacă elevul să vorbească.

The silent way este o modalitate de joacă prin care se învață o limbă străină. După primele expresii învățate se poate trece la ceva mai complex. De exemplu: Take ten rods and build a house. Și profesorul face el prima dată gestul, iar elevul îl imită, repetând propoziția. Secretul este ca niciodată să nu se traducă ceea ce se spune. Așa este stimulat elevul să înțeleagă logic sensul cuvintelor. Copilul le poate număra, denumi, poate construi cu ele dar mai ales poate învăța ușor cuvinte noi.

Are roade această metodă? Da, și încă roade foarte bune! Deși majoritatea nu ne dăm seama, multe cuvinte le învățăm prin deducție. Mă uit la puiul meu și vara asta prietena mea s-a jucat cu el de câteva ori cu aceste cuburi (ea le folosește lecțiile ei). Am rămas uimită să văd că a început să înțeleagă engleză și chiar să-i răspundă în engleză (cu mine acasă nu vrea nicicum). Și asta doar după câteva ore de joacă.

Nu am acest set încă de cuburi deși mi le doresc, dar cred că le putem înlocui cu alte jucării. De exemplu prietena mea când nu avea cuburile la ea folosea obiectele din jur: Take a blue car and give it to me! Take a red card and give it to me. Este un fel de joc dar o metodă practică și eficientă de a învăța cuvinte noi. O limbă străină este mult mai atractivă prin joacă decât prin toceală! Recomand metoda Silent way cu drag.

3  2

Corpuri cerești pe înțelesul celor mici

Vă plac stelele? Nouă da. Încă de mică mă uitam fascinată la cerul înstelat. Trebuia să mă aducă mămica în casă pentru că eu stăteam și priveam cerul până târziu în curte. Dacă priveam în întuneric îmi era frică, dar dacă priveam spre cer la stele totul dispărea și zburam fascinată în acea lume fantastică și îndepărtată. Colecționam articole din reviste și ziare despre stele, planete și noi descoperiri științifice și le citeam și reciteam cu sete. Nu aveam nici o carte colorată, telescop sau ce să mai spun…planetariu…toate astea erau dincolo de imaginația mea!

Astăzi însă avem atât de multe resurse. Pentru pruncul meu am făcut împreună un Planetariu pe care îl avem atârnat și acum pe perete, apoi am cumpărat unul minunat din Lidl foarte elaborat. Avem cărți, imagini laminate, materiale de scriere și exersare pe această temă…puiul meu are materiale pe acest domeniu pe care eu nici nu le-am visat vreodată! Și ne bucurăm împreună de ele. Din păcate nu avem încă telescop, dar se află pe lista cu dorințe și sper să îl cumpărăm cât de curând.

Astăzi lecția noastră a fost despre corpurile cerești. Am început cu ceva desene animate pentru atragerea atenției. La sfârșit aveți două episoade cu Autobuzul magic despre Planete și despre Corpurile cerești. De aici puiul meu a învățat foarte multe lucruri.

Apoi ne-am exersat dexteritatea cu cu materiale imprimate de aici, după care am așezat planetele în ordine. Recunosc că pruncul știe ordinea planetelor mai bine ca mine uneori :D Dacă mă încurc, mă corectează el.  O lecție frumoasă de aproximativ o oră în care ne-am jucat, am desenat, am decupat, am citit și am aflat lucruri noi :)

1

2  4  5

6  7  Captură

 

Dulceață de pere

Este toamna și fructele și legumele sunt din belșug! Ador această perioadă. Toamna este anotimpul meu preferat datorită coloritului magnific cu care suntem răsfățați. Frunze ruginii și portocalii, fructe parfumate de toate culorile și gusturile, legume delicioase, flori de toamnă pestrițe…soare călduț și adieri relaxante, toate mă fac să mă simt relaxată, răsplătită după un an de trudă. Din păcate aici trecem direct din vară în iarnă. Din octombrie oamenii încep să se salute cu „o iarnă frumoasă”. Nu prea am parte de frunze colorate pentru că frunzele nu cad decât la câteva feluri de copaci și asta se întâmplă deabea prindulceață de pere ianuarie! Fructele sunt total diferide de la noi iar recoltarea începe din noiebrie și se termină în martie. Da, aici avem de fapt două anotimpuri și nu patru: vara și iarna. De asta pruncul meu încă nu știe cum arată zăpada ;))))

Zilele trecute însă am simțit miros de toamnă. Cineva ne-a dăruit câteva kg de pere și cum erau prea multe să le savurăm și începuseră să se strice, m-am consultat cu expertul în conservare (soacra mea) și amândouă am ajuns la concluzia că nu ar strica o dulceață de pere. Rezultatul a fost unul ….yami! Parfumat și delicios. Deci pentru cei ce aveți pere și nu aveți ce face cu ele, pregăți-vă borcanele și treceți la treabă.

 

Aveți nevoie de:

  • Pere (câte kg aveți)
  • Zahăr (se adaugă în funcție de câte kg de pere aveți dar și de gust)

Pentru început curățați de coajă și cotor perele și fie le tăiați în bucăți foarte mici, fie le dați prin blender. Cântăriți cantitatea de pere curățate și mărunție și puneți-le la mediu într-o oală potrivită (unsă cu puțin ulei pe fund) și în care nu se lipește. Fierbeți perele până scade zeama (cam 40-45 minute). Adăugați zahărul. Se adaugă de obicei 500 de g la kg de pere, dar dacă perele sunt foarte dulci puteți pune și 300 de g la kg de pere. Fierbeți la foc mic până dulceața se îngroașă și dacă luați puțin e o farfurie la răcit să bob. După ce s-a terminat de fiert, o luați de pe foc și o puneți fierbinte cum este în bocane curate și uscate (puse în prealabil pe ceva de inox pentru a nu se crăpa). Puneți capacele deasupra repede. Depozitați borcanele într-un loc întunecat și răcoros. Să aveți o cămară bogată și poftă bună!

Batoane de cereale

Am probat rețeta asta de ceva timp și apoi am uitat total de ea. Nu cred că am postat-o până acum. Pentru iubitorii de batoane de cereale este rețeta perfectă, deși pe viitor sper să reușesc să mai tai din unt și să adaug altceva…voi vedea. Deocamdată o postez în forma de față. Rețeta este inspirată dintr-o revistă Good Food.

  • 140 g unt
  • 140 g zahăr brun
  • 2 linguri de miere
  • 175 g fulgi de ovăz
  • 75 g fistic/sau alune de pădure
  • 140 g fructe uscate (caise sau stafide sau după preferință)

DSCF8223

Se pun 140 g unt, 140 de grame zahăr și cele două linguri de miere într-o cratiță mică, apoi se încălzesc ușor până se topesc. Se pune ovăzul, alunele mărunțite și fructele uscate într-un vas de mărime medie. Se toarnă pe deasupra combinația de unt topit și se amestecă pentru a se omogeniza. Se pune totul într-o tavă căptușită cu hârtie de copt de mărime 20/20 cm și se coage la 140 grade timp de 35-40 minute. Se scoate din cuptor și se lasă la răcit complet în tavă. După ce s-a răcit se taie în pătrățele și se păstrează într-un recipiend de porțelan, sticlă sau tablă. Poftă bună :)

DSCF8235

Lecții de citire

Pentru că suntem pasionați de litere, nu trebuie să irosim timpul degeaba :) Așa că am aflat de ceva timp că literele împreună formează cuvinte. Iar cuvintele formează propoziții. De asemenea pentru că locuim într-un loc unde se vorbesc mai multe limbi, știm să facem distincția între limba română și o limbă străină :). Așa că împușcăm doi iepuri de-odată și învățăm să citim în ambele limbi. Încet, cu pași foarte mici, chiar minusculi, avansăm pe calea cititului. Am învățat să citim pe litere, și de curând știm să și unim acele litere ca să formăm cuvinte (depinde și de lungimea cuvântului).

O activitate care dă roade la noi este expunerea cuvintelor scrise cu litere cât mai mari pentru o recunoaștere cât mai ușoară. Așa că fie scriem noi literele cu șablonul, fie că le imprimăm. Apoi le decupăm câte un cuvânt pe fiecare bucățică de foaie și le lipim cu scotch pe dulap. În stânga avem cuvintele în română, iar în dreapta în engleză. De obicei luăm cuvinte din cărțile noastre preferate cum ar fi Small Pig.

Cuvintele de pe dulap nu sunt singurele pe care le recunoaștem, dar ne putem juca prin marcarea corespondentului cuvântului în română cu cel în engleză. Noi am folosit un boardmarker care se poate șterge apoi cu ușurință de pe dulap. Dacă le repetați zilnic, sau măcar de 2-3 ori pe săptămână, treaba merge ca pe roate!

O altă metodă pe care sper să apuc să o fotografiez și pe care o aplică prietena mea Kathy aici cu G. este metoda de învățare a unei limbi străine numită The silent way. Dar despre asta..sper eu într-o postare viitoare. Pot spune că dă rezultate minunate și este foarte testată.

board 2

board

Cum predai lucruri mari la copii mici

Până să am copii credeam că știu totul despre copii, că unii părinți nu știu să își educe copiii, că unii copii sunt prost crescuți și e vina părinților, că un copil ar trebui să stea unde-l pun și să facă ce vreau eu…Eh da’ când mi-am avut pruncul la propriu, n-am mai dat lecții de creștere a copiilor ci am învățat cum să mă raportez situației. Da, sunt și copii prost-crescuți, și părinți abuzivi, și părinți care nu știu sau nu-s interesați să-și educe odraslele…asta este realitatea. Dar sunt și părinți care-și dau tot interesul și fac tot ce pot și cum pot să ofere tot ce-i mai bun odraslelor lor! Dacă nu ai copii, îți scapă multe „ascunzișuri” din meseria de părinte. Nu totul este tocmai lapte și miere în meseria de părinte. Sunt și zile când ești frânt de oboseală și pruncul țipă cât îl țin rărunchii, și zile când ai febră 40 tu și toată familia și pruncul trebuie îngrijit iar tu de-abia dacă te poți da jos din pat. Sunt și zile în care vrei o pauză, vrei măcar 10 minute în care răsufli fără nici o responsabilitate, fără să ți se pună 1000000 de întrebări de câte un prunc curios sau insistent…Toate astea ne fac irascibili uneori și recunosc am avut și câteodată le am  (cu regret spun asta) și momentele mele de irascibilitate față de puiul meu sau față de toată lumea! Dar pe lângă toate astea sunt și acele momente în care nu-ți vine să crezi ce bine doarme puiul, ce odihnită te simți, nu-ți vine să crezi că ai casa lună de curățenie și toate rufele prin dulapuri spălate și călcate, când ai timp de o plimbare, sau de o mască facială, de o cafea cu prietenele, de citit o carte sau chiar…de scris pe blog.

Perioadele din viață sunt oscilante, dar toate au farmecul lor: chiar și plânsetul puiului în toiul nopții! Știu părinți care nu au dormit consecutiv mai mult de 2 ore din 24 primii doi ani din viața pruncului! Abia așteptau să-l vadă mare :D. Acum însă își aduc aminte cu nostalgie de „acele vremuri”.

Acum puiul meu are patru ani și patru luni. Nu a fost până acum la grădi și nu știu dacă îl voi da aici. De când cu criza…gradul de discriminare a crescut considerabil și nu vreau să-mi vină acasă plângând doar pentru faptul că e român și nu grec! Oricum mai vedem noi pe parcurs ce are să fie. Deocamdată însă ne „antrenăm” acasă jucându-ne cum de-atâtea ori ne-am mai jucat, de-a școala. Pentru cei care nu știu, pentru a atrage atenția mai mult de 20 de minute la un prunc, jocurile de rol sunt ideale. Astfel de data asta pruncul meu a fost învățătorul și azi și-a învățat clasa să scrie liniuțe pe pătrățele. Așa ne antrenăm noi abilitatea de a scrie frumos.

foto 3

 

După ce ne-am plictisit de atâtea liniuțe (minune, a stat jumătate de oră și a scris), am trecut la colorat.

foto 2

De data asta L-am ales pe regele David, și am învățat că „king” înseamnă rege. Am colorat frumos literele cu șabloanele luate de la Lidl (minunate șabloane – pur și simplu îi plac la nebunie). Toată treaba asta ne-a atras atenția cam o oră și jumătate! Apoi am repetat cuvintele pe care deja le recunoaștem la citire. Nu-s ele multe, dar sperăm în timp să se înmulțească.

foto 4

foto 5

După ce am terminat, clasa de mașinuțe și omuleți a fost liberă să plece :) Mâine avem altă listă de liniuțe în plan. Interesant este în Grecia nu se găsesc caiete de pătrățele. Le găsesc doar o dată pe an, înainte de septembrie, la LIDL. Dar în altă parte așa ceva nu există. Așa că imprim eu foi cu pătrățele :)

Știu că nu-s mari lecții și uneori privind la Camelia, Coca, Raluca și alte mămici creative eu mă simt ca un purice cu lecțiile mele mici. Dar sper cu toată inima să-l învăț tot ce trebuie pentru școală. Bineînțeles pe lângă lecții de scriere avem și altfel de lecții. Dar n-ai cum ține un prunc de patru ani locului mai mult de jumătate de oră! Azi a fost minune că a stat o oră jumătate atent la ce am făcut! :)

Pastă de ton – o gustare delicioasă!

Nu știu cum e vremea în România dar aici este cald. Și întotdeauna când e cald avem nevoie de o gustare răcoritoare. De ceva zile stătea supărat în frigider la mine un ton fiert, care își aștepta rândul la a fi combinat și cu alte ingrediente. Inspirată de rețeta de aici, o parte din el s-a transformat într-o delicioasă pastă de ton. Ideal ar fi să folosiți ton la conservă.

pasta ton

Pentru rețetă avem nevoie de:

  • 2 conserve de ton (300 g)
  • castraveți lungi
  • 100 g unt (sau margarină)
  • zeama de la o lămâie mică
  • sare, piper
  • o ceapă (opțional)

Scurgem tonul din conserve de ulei. Într-un blender punem tonul și untul și mixăm bine de tot. Adăugăm seama de lămâie, sarea și piperul după gust și amestecăm totul foarte bine până totul este o pastă omogenă. Castraveții îi tăiem feliuțe groase de jumătate de cm pe care le presărăm cu sare și deasupra lor punem cu lingurița sau cu un poș pastă de ton. Putem decora cu frunze de pătrunjel. Pasta de ton se păstrează în frigider până la servire și se pune pe castravete doar înainte cu câteva minute de a fi servită.

Dacă folosiți ton fiert ca mine, nu va fi așa uleios. Eu am adăugat ulei de măsline în el pentru a ieși păstos. Poftă bună :)

pasta de ton

ton