Lecții de citire

Pentru că suntem pasionați de litere, nu trebuie să irosim timpul degeaba :) Așa că am aflat de ceva timp că literele împreună formează cuvinte. Iar cuvintele formează propoziții. De asemenea pentru că locuim într-un loc unde se vorbesc mai multe limbi, știm să facem distincția între limba română și o limbă străină :). Așa că împușcăm doi iepuri de-odată și învățăm să citim în ambele limbi. Încet, cu pași foarte mici, chiar minusculi, avansăm pe calea cititului. Am învățat să citim pe litere, și de curând știm să și unim acele litere ca să formăm cuvinte (depinde și de lungimea cuvântului).

O activitate care dă roade la noi este expunerea cuvintelor scrise cu litere cât mai mari pentru o recunoaștere cât mai ușoară. Așa că fie scriem noi literele cu șablonul, fie că le imprimăm. Apoi le decupăm câte un cuvânt pe fiecare bucățică de foaie și le lipim cu scotch pe dulap. În stânga avem cuvintele în română, iar în dreapta în engleză. De obicei luăm cuvinte din cărțile noastre preferate cum ar fi Small Pig.

Cuvintele de pe dulap nu sunt singurele pe care le recunoaștem, dar ne putem juca prin marcarea corespondentului cuvântului în română cu cel în engleză. Noi am folosit un boardmarker care se poate șterge apoi cu ușurință de pe dulap. Dacă le repetați zilnic, sau măcar de 2-3 ori pe săptămână, treaba merge ca pe roate!

O altă metodă pe care sper să apuc să o fotografiez și pe care o aplică prietena mea Kathy aici cu G. este metoda de învățare a unei limbi străine numită The silent way. Dar despre asta..sper eu într-o postare viitoare. Pot spune că dă rezultate minunate și este foarte testată.

board 2

board

Cum predai lucruri mari la copii mici

Până să am copii credeam că știu totul despre copii, că unii părinți nu știu să își educe copiii, că unii copii sunt prost crescuți și e vina părinților, că un copil ar trebui să stea unde-l pun și să facă ce vreau eu…Eh da’ când mi-am avut pruncul la propriu, n-am mai dat lecții de creștere a copiilor ci am învățat cum să mă raportez situației. Da, sunt și copii prost-crescuți, și părinți abuzivi, și părinți care nu știu sau nu-s interesați să-și educe odraslele…asta este realitatea. Dar sunt și părinți care-și dau tot interesul și fac tot ce pot și cum pot să ofere tot ce-i mai bun odraslelor lor! Dacă nu ai copii, îți scapă multe „ascunzișuri” din meseria de părinte. Nu totul este tocmai lapte și miere în meseria de părinte. Sunt și zile când ești frânt de oboseală și pruncul țipă cât îl țin rărunchii, și zile când ai febră 40 tu și toată familia și pruncul trebuie îngrijit iar tu de-abia dacă te poți da jos din pat. Sunt și zile în care vrei o pauză, vrei măcar 10 minute în care răsufli fără nici o responsabilitate, fără să ți se pună 1000000 de întrebări de câte un prunc curios sau insistent…Toate astea ne fac irascibili uneori și recunosc am avut și câteodată le am  (cu regret spun asta) și momentele mele de irascibilitate față de puiul meu sau față de toată lumea! Dar pe lângă toate astea sunt și acele momente în care nu-ți vine să crezi ce bine doarme puiul, ce odihnită te simți, nu-ți vine să crezi că ai casa lună de curățenie și toate rufele prin dulapuri spălate și călcate, când ai timp de o plimbare, sau de o mască facială, de o cafea cu prietenele, de citit o carte sau chiar…de scris pe blog.

Perioadele din viață sunt oscilante, dar toate au farmecul lor: chiar și plânsetul puiului în toiul nopții! Știu părinți care nu au dormit consecutiv mai mult de 2 ore din 24 primii doi ani din viața pruncului! Abia așteptau să-l vadă mare :D. Acum însă își aduc aminte cu nostalgie de „acele vremuri”.

Acum puiul meu are patru ani și patru luni. Nu a fost până acum la grădi și nu știu dacă îl voi da aici. De când cu criza…gradul de discriminare a crescut considerabil și nu vreau să-mi vină acasă plângând doar pentru faptul că e român și nu grec! Oricum mai vedem noi pe parcurs ce are să fie. Deocamdată însă ne „antrenăm” acasă jucându-ne cum de-atâtea ori ne-am mai jucat, de-a școala. Pentru cei care nu știu, pentru a atrage atenția mai mult de 20 de minute la un prunc, jocurile de rol sunt ideale. Astfel de data asta pruncul meu a fost învățătorul și azi și-a învățat clasa să scrie liniuțe pe pătrățele. Așa ne antrenăm noi abilitatea de a scrie frumos.

foto 3

 

După ce ne-am plictisit de atâtea liniuțe (minune, a stat jumătate de oră și a scris), am trecut la colorat.

foto 2

De data asta L-am ales pe regele David, și am învățat că „king” înseamnă rege. Am colorat frumos literele cu șabloanele luate de la Lidl (minunate șabloane – pur și simplu îi plac la nebunie). Toată treaba asta ne-a atras atenția cam o oră și jumătate! Apoi am repetat cuvintele pe care deja le recunoaștem la citire. Nu-s ele multe, dar sperăm în timp să se înmulțească.

foto 4

foto 5

După ce am terminat, clasa de mașinuțe și omuleți a fost liberă să plece :) Mâine avem altă listă de liniuțe în plan. Interesant este în Grecia nu se găsesc caiete de pătrățele. Le găsesc doar o dată pe an, înainte de septembrie, la LIDL. Dar în altă parte așa ceva nu există. Așa că imprim eu foi cu pătrățele :)

Știu că nu-s mari lecții și uneori privind la Camelia, Coca, Raluca și alte mămici creative eu mă simt ca un purice cu lecțiile mele mici. Dar sper cu toată inima să-l învăț tot ce trebuie pentru școală. Bineînțeles pe lângă lecții de scriere avem și altfel de lecții. Dar n-ai cum ține un prunc de patru ani locului mai mult de jumătate de oră! Azi a fost minune că a stat o oră jumătate atent la ce am făcut! :)

Pastă de ton – o gustare delicioasă!

Nu știu cum e vremea în România dar aici este cald. Și întotdeauna când e cald avem nevoie de o gustare răcoritoare. De ceva zile stătea supărat în frigider la mine un ton fiert, care își aștepta rândul la a fi combinat și cu alte ingrediente. Inspirată de rețeta de aici, o parte din el s-a transformat într-o delicioasă pastă de ton. Ideal ar fi să folosiți ton la conservă.

pasta ton

Pentru rețetă avem nevoie de:

  • 2 conserve de ton (300 g)
  • castraveți lungi
  • 100 g unt (sau margarină)
  • zeama de la o lămâie mică
  • sare, piper
  • o ceapă (opțional)

Scurgem tonul din conserve de ulei. Într-un blender punem tonul și untul și mixăm bine de tot. Adăugăm seama de lămâie, sarea și piperul după gust și amestecăm totul foarte bine până totul este o pastă omogenă. Castraveții îi tăiem feliuțe groase de jumătate de cm pe care le presărăm cu sare și deasupra lor punem cu lingurița sau cu un poș pastă de ton. Putem decora cu frunze de pătrunjel. Pasta de ton se păstrează în frigider până la servire și se pune pe castravete doar înainte cu câteva minute de a fi servită.

Dacă folosiți ton fiert ca mine, nu va fi așa uleios. Eu am adăugat ulei de măsline în el pentru a ieși păstos. Poftă bună :)

pasta de ton

ton

 

Găluște cu prune

Este prima oară când pregătesc găluște cu prune. Nu sunt fan aluatului cu cartofi și de asta am tot evitat. De data asta însă s-a ivit ocazia, și pentru că peste tot aceste găluște arată ispititor, m-am apucat de treburi. Rezultatul vreau să-l împărtășesc cu voi. Inspirație în rețetă mi-au fost atât Jamila cât și alte posturi de pe alte site-uri. Rețeta este în general cam aceeași peste tot.

Captură

  • 900 -1000 g cartofi
  • 1 kg de prune fără sâmburi
  • 350 g făină (cantitatea este variabilă)
  • 250 g zahăr
  • 4 linguri de zahăr pentru pesmet
  • 2 linguri de ulei
  • două ouă
  • 50 g unt
  • 2 bețe scorțișoară
  • 1 lingură scorțișoară pudră
  • 300 g pesmet
  • un praf de sare

Fierbem cartofii împreună cu bețele de scorțișoară pentru aromă, îi pisăm foarte bine și îi dăm la răcit. Între timp amestecăm prunele cu zahărul și scorțișoara pudră pentru ași lăsa zeama. Între timp punem untul într-o tigaie încinsă apoi adăugăm pesmetul pe care îl amestecăm continuu astfel încât să nu se ardă. Când și-a schimbat culoarea și este prăjit, adăugăm zahărul (cele patru linguri) și mai amestecăm pentru două minute. Lăsăm apoi pesmetul la răcit. Punem peste cartofi un praf de sare, cele două ouă și cele două linguri de ulei și făină, amestecând cu mâna până se formează aluatul. Dacă este prea moale aluatul mai adăugați făină până când acesta este nici foarte tare nici foarte moale, ci este ușor lipicios. După aceea modelăm găluștele. Înfăinăm foarte bine mâinile și luăm câte o bucată de aluat nu prea mare și o aplatizăm, punem pruna în mijloc apoi închidem ca o bilă aluatul. Așezăm găluștele pe o farfurie tapetată cu făină.

După ce toate găluștele sunt făcute le dăm la fiert pe rând într-o tigaie cu apă care clocotește la foc mic. Când găluștele s-au ridicat la suprafață, sunt fierte. Le scoatem din apă și le îmbrăcăm în pesmet cât sunt calde. Le punem pe un platou și le servim cu poftă :)

galuste

găluște

Joaca de-a chimia

Nu sunt expert în chimie. Formulele și combinațiile chimice au fost mereu criptate pentru creierul meu :D. Dar asta nu înseamnă că nu putem să ne jucăm și să amestecăm să vedem ce se întâmplă. Puiul meu este încă mic pentru noțiuni de chimie, dar puțină joacă nu strică. Tot în desene animate a văzut el experimentul cu balonul. Ce se întâmplă dacă la gura unei sticle cu oțet punem un balon umplut cu bicarbonat? :D Da, eram curioși amândoi. Ce-i drept că înainte de poze mai spărsesem ceva baloane. După aceea am reușit să facem și fotografii. Este o activitate excelentă pentru mămici și pitici. Reacțiile chimice sunt de tot felul :D noi am ajuns performanța să pictăm tavanul cu albastru :D așa de sus a țâșnit un capac de la eprubetă :)) Deci vă recomand ca această activitate să o faceți afară, pe terasă, balcon…sau undeva unde puteți curăța cu ușurință.

Aveți nevoie de:

  • muuult bicarbonat de sodiu
  • muuuult oțet
  • colorant alimentar cât mai divers
  • o sticlă din sticlă
  • baloane colorate
  • tot felul de vase, seringi, pipete etc.

Umpleți balonul cu bicarbonat și sticla o umpleți până la jumătate cu oțet (preferabil o sticlă mică de 100 ml cu gura nu foarte largă). Îmbrăcați gura sticlei cu gura balonului și apoi vărsați conținutul balonului în sticlă. Rezultatul e…exploziv :D

Apoi puneți-vă pe joacă în combinații colorate de oțet cu colorant alimentar și bicarbonat. Erupțiile vor fi colorate și amuzante și vreo oră piticul are de lucru sigur…Cu această activitate merg foarte bine și desenele animate de mai jos, de unde ne-am inspirat și din ideea cu balonul :D

foto 1

Foto 2

Foto 3

foto 4

Foto 6

foto 7

foto5

Starea apei

Deși micuțul meu are doar patru ani și trei luni, sunt multe lucruri pe care le explorează uneori și de unul singur! Copiii și imaginația lor. Și mie îmi place să mă alătur lui. Uneori curiozitatea lui este stimulată de desene animate, alteori de o carte, alteori pur și simplu îi vin idei :). Mai noi de ceva vreme încoace este foarte interesat de formele pe care le poate îmbrăca apa. Din desene animate și apoi de la mine a aflat că apa se poate găsi în trei forme: lichidă, solidă și gazoasă. E cam greu să explici unui prunc curios de patru ani ce înseamnă fiecare stare în parte, așa că am luat-o practic. Pentru forma lichidă este simplu…am luat un pahar cu apă și i-am arătat cum curge. Tot ce curge este lichid. Apoi pentru starea solidă a apei am înghețat apă în cuburi cu mici surprize în ele. Le-am adus afară pe balcon unde ne-am jucat cu ele, topindu-se încet încet. Așa am aflat că la căldură gheața se topește din nou în apă curgătoare.

ghață

Apoi am vrut să vedem unde se găsește gheața. Și așa am aflat că gheața se găsește iarna când ninge afară, sau o putem găsi tot timpul la Polul Nord și Polul Sud. Am aflat și ce înseamnă un iceberg. Nu știu cum se face dar ni s-au adunat ceva cărți cu urși polari, așa că au constituit un material minunat de informare pentru noi.

Captură

carte

urs

ursul polar

 

god gave us

Starea gazoasă este mai greu de explicat. Ce nu se vede…uneori pare că nu există. Ajutați de desene animate și de imaginație, am pus pe un borcan un dop de vată în care am picurat apă colorată. În borcan a „plouat”. Apoi am pus capacul, iar apa s-a evaporat pe pereții borcanului de la căldura soarelui și s-a condensat.

enci

plouă

Nu prea pot să-i explic bine acest principiu la vârsta asta, dar desenele animate de mai jos sunt foarte clare. Apoi am aflat ce animale trăiesc la pol…Voi ce alte idei legate de apă aveți?

Mai jos sunt și desenele animate care ne inspiră.

 

Pâine neagră

Când spunem expresia „pâine neagră” ne putem gândi la multe lucruri. O pâine mâncată cu amar, o pâine câștigată cu durere, o pâine otrăvită…da, imaginația este mare. Dar eu mă refer la pâinea cu tărâțe, pe care am preparat-o pentru prima oară în casă. De obicei prepar pâinea în casă, dar mi-am propus să o fac mai diversă. Și pâinea cu tărâțe este o opțiune sănătoasă. Se numește pâine neagră pentru că este mai închisă la culoare decât cea obișnuită, de fapt are culoare maro :). Oricum fie că o cumpărăm, fie că o preparăm, ea este delicioasă și mai sănătoasă.

pâine neagră

Rețeta actuală o am de pe internet dar nu mai știu de pe ce site. Oricum eu am preparat-o mai mult după ureche. Avem nevoie de:

  • 500 g făină integrală
  • 500 g făină albă
  • 600 ml apă călduță
  • 2 pachete drojdie uscată
  • o lingură rasă de zahăr
  • 4 linguri ulei măsline
  • o linguriță rasă de sare

Amestecăm zahărul cu drojdia și cu 300 g de făină și cu apa călduță și lăsăm pentru 20 de minute la dospit. După ce maiaua a crescut, adăugăm și restul făinii împreună cu sarea și frământăm. Adăugăm pe rând uleiul de măsline și frământăm până nu se mai lipește de mâini. Dacă aluatul este prea lipicios mai adăugați puțină făină. Lăsați la crescut pentru o oră, apoi formați două pâini mari sau trei mai mici pe care le puneți în tăvi tapetate cu hârtie de copt. Le lăsați la crescut 30 minute, după care le ungeți cu apă și zahăr și le dați la copt pentru 45 de minute în cuptorul preîncălzit la 170 grade. După ce se scoate din cuptor, se scoate din tăvi și se învelește în prosop să se înmoaie coaja. Se păstrează după răcire într-o pungă din plastic! Poftă bună :)

pâine neagră 2