Biscuiți cu banane – ceva mai bun nici că se poate

Da, am rețeta de pe Facebook. De fapt am găsit-o recomandată pe Face, dar inspirația finală a venit de aici. De mult am auzit de acești biscuiți și abia acum i-am pus în practică. Și ce să spun? Regret că am pierdut timpul și nu i-am probat mai demult! Și știți la cine m-am gândit când i-am probat? La Coca :))) (Da Coca, la tine m-am gândit pentru că știu că tu și piticii tăi ați probat biscuiții cu caramel  și vă plac mult.) De asta îi recomand și pe ăștia nu doar Cocăi ci și tuturor celor care doresc să se delecteze cu niște fursecuri moi și pufoase și consistente și aromate și…vă las pe voi să mă imaginați mai cum! Oricum sunt foarte ușor de făcut, motiv pentru care în mare parte piticul meu i-a asamblat. I-am pus ingredientele în față, cântarul și a trecut la cântărit și numărat, apoi la pus în mixer. Și gata…mama (adică eu i-am copt). Apoi au fost păpați cu mare poftă, astfel încât era cât pe ce să nu mai am ce fotografia și pentru voi! De la prima repriză de biscuiți cu banane am primit porunci clare ca să-i avem mereu ca desert sau mic de jun sau gustare…Așa că ieri a venit și a doua rundă, și când mai ajung prin market după banane…presimt că iar o să-i „am pe conștiință” :D Dar gata cu vorba și să trecem la treabă.

6

Pentru o doză destul de mare, avem nevoie de:

  • 200 g unt (sau margarină)
  • 100 g zahăr brun (sau alb -eu am pus alb)
  • 1 ou mare
  • 1 vârf cuțit sare
  • 1 plic zahăr vanilat
  • 2 banane bine coapte
  • 100 g fructe uscate (fulgi de banană, coacăze negre sau roșii, stafide…toate amestecate)
  • 100 g fulgi de cereale (pot fi și musli)
  • 200 g făină
  • 50 ml lapte (doar dacă aluatul este prea tare, trebuie să iasă moale, dar nu foarte moale, adică să poată fi luat cu lingura și să stea totuși fără să curgă – eu nu am pus lapte până acum niciodată în ei)
  • 1 plic praf de copt
  • ciocolată topită ca să-i glazurăm

Pentru început frecăm untul cu zahărul, vanilia, sarea și oul. Se adaugă bananele făcute piure și le încorporăm ușor. Adăugăm și fulgii de cereale și fructele uscate și la final adăugăm făina și praful de copt amestecate. Omogenizăm foarte bine totul. Dacă este prea gros, adăugăm și laptele. Aluatul trebuie să fie cremos, dar ferm. Încingem cuptorul la 170 grade. Pe o tavă tapetată cu hârtie de copt punem cu lingura grămăjoare de mărimea unei nuci (chiar puțin mai mari) la distanță, pentru că vor crește. Se dau la copt pentru 12 – 15 minute, sau până când sunt aurii (nu maronii). Se iau imediat din tavă după coacere, și se pun pe un grătar, pentru a evita condensul. După ce s-au răcit se glazurează cu ciocolată topită. Poftă bună :)

4

5

7

8

1

2

3

Brownies – să curgă ciocolata

Este din nou toamna și este perioada în care probez rețete noi…vine frigul și încălzim casa cu câte ceva bun și aromat, nu? De data asta am ales să fac Brownies pentru că de muuult le-am tot văzut și sunt lăudate. Le vedem și prin market…dar nu au același farmec ca și cum le-aș coace eu acasă. Așa că m-am pus pe treabă și inspirându-mă de aici, mi-am parfumat casa cu ceva pliiiin de ciocolată. Atât aroma cât și gustul sunt de nedescris!

brownies 2

Avem nevoie de:

  • 200 g ciocolată amăruie
  • 150 g unt
  • 3 linguri cacao
  • 200 g zahăr
  • Esență de vanilie
  • 3 ouă mari
  • 100 g făină
  • ½ linguriță praf de copt
  • ¼ linguriță sare
  • Ciocolată albă și cu lapte pentru glazură

Încingem mai întâi cuptorul la 180 grade și punem grătarul cuptorului pe mijloc. Punem într-o crăticioară cu fund dublu la foc foarte mic untul și ciocolata la topit. Nu trebuie să dea în clocot ci doar să se topească la căldură. Amestecăm des până sunt topite și totul devine o cremă lucioasă. Punem crema într-un bol mai mare și adăugăm zahărul și cacao. Amestecăm bine cu telul. Adăugăm ouăle treptat și amestecăm bine. La final adăugăm făina amestecată cu praful de copt și sarea și vanilia și omogenizăm totul foarte bine. Nu folosim mixerul în această rețetă. Ungem  o tavă de 20 /20 cm cu unt și tapetăm cu făină și turnăm compoziția nivelând bine. Dăm la cuptorul preîncălzit și coacem. Atenție, la această prăjitură testul cu scobitoare nu este valabil pentru că prăjitura trebuie să fie puțin necoaptă pe mijloc, nu ca un chec. Scobitoarea trebuie să iasă ușor umedă. Este gata de copt când putem apăsa prăjitura fără să ne intre degetul în prăjitură. Doar în mijloc prăjitura este puțin umedă. Când este gata, o scoatem din cuptor și o lăsăm să se răcească puțin în tavă. O desprindem de tavă și o punem pe un platou, apoi o tăiem rece în bucăți. Pe fiecare bucată veți turna ciocolată albă și cu lapte topite. Se poate servi și cu înghețată. Este absolut delicioasă. Poftă bună.

brownies

brownies 1

Joacă pentru pitici și mămici

Este toamna pe aici au început ploile. De fapt de dimineață am ieșit la o plimbărică care nu a durat decât 20 de minute pentru că a început să tune zdravăd. Dar am reușit să adunăm ceva frunze cu care ne-am jucat amândoi (eu și piticul) și uitați ce minunății au ieșit.

Pe lângă toate astea, am mai reciclat și eu câte ceva …un pahar de la Nutella, o cutie de suc…și uitați ce mi-a ieșit :D

Din păcate însă nu avem noi aici așa multe feluri de frunze sau ghinde…dar ne-am descurcat cu ce am avut :). Vă lăsăm să admirați :D și să ne urmați exemplul în joacă ;)

colaj de toamnă copaci coroană de frunze cutie 2 cutie pentru paie flori de toamnă pahar pictăm frunze tablou

Expoziție de desen

Până acum jumătate de an, puiul meu nu prea desena. Făcea două trei linii și gata. Însă de vreo șase luni a început să deseneze, și să tot deseneze…că acum nu ne mai ajung foile. Mai jos vă prezentăm o mică parte (foarte mică) din operele noastre de artă :D . Cele mai diforme sunt printre primele desene, dar în timp liniile au devenit din ce în ce mai drepte, cercurile mai rotunde (pentru că a învățat să folosească tot felul de șabloane), și detaliile tot mai vizibile. Culmea este că cel mai mult (99%) dintre desene sunt mașini…de toate mărcile. Vă invităm cu drag la expoziția noastră de artă :)

1

2

Are și lupă alături pentru că este mic :) El a scris și literele, fără ajutorul meu.

3

Autoportret

4

Prima noastră mașină pe care încă o avem parcată…fără numere! Este jucăria preferată a lui :)

5

Fluture

6

7

8

9

Mașină care a făcut accident :) Iese fum din capotă…Și ăla e un nenea care repară mașini..

10

11

Felicitare pentru tata…făcută mai în primăvară pe când formele încă nu aveau linii drepte :) Și literele noastre erau strâmbe de tot…

12

13

Printre primele desene concrete…De atunci am avansat muuuult

14

Floarea soarelui, tot prin primăvară desenată și literele…erau strâmbe pe atunci :D

15

Astea-s doar jumătate din foile noastre cu desene pe o parte și pe alta desenate. În total au fost vreo 500 de foi…:D

16

17

Suntem foarte atenți la marca mașinii. Honda și Audi au mare trecere :)

18

Cheia de la Honda…

19

Lady of the English – Elizabeth Chadwick

Nu am postat de mult o recenzie de carte, deși am  citit mult. Pur și simplu nu mi-am făcut timp pentru așa ceva :) Cred că este timpul pentru o nouă recomandare de lectură pentru iubitorii de carte. La sfârșit de an intenționez să las o listă pe blog cu ce am citit anul ăsta, poate va putea servi de inspirație pentru alții. Nu citesc romane foarte des. Și dacă citesc romane, îmi plac să fie cărți din care să pot învăța ceva: romane istorice, bibliografie…sau care să trateze o anumită temă din viața reală.

De această dată am ales o carte de Elizabeth Chardwick. Marea Britanie m-a fascinat întotdeauna și unul din visele mele este să o vizitez într-o bună zi. Dar până am ocazia, îmi place să citesc despre ea, să știu mai multe despre acel „tărâm deosebit”.

Lady of the English

Lady of the English” este un roman istoric, a cărui acțiune se petrece în perioada medievală, în Anglia și Normandia. Matilda, fiica regelui Henry I, se întoarce din Germania după moartea soțului ei. Deținătoarea titlului de Regină, ea este chemată de tatăl ei în Anglia pentru un viitor diferit de cel pe care și-l imagina ea…

Henry I conduce Anglia cu mână de fier. Moștenitorul tronului, fiul său, moare în 1120 într-un accident nautic, iar singura moștenitoare la tron este fiica lui, Regina Matilda. Dar eticheta din timpul respectiv nu permite supunerea bărbaților sub conducerea unei femei. Matilda este trimisă în căsătorie cu tânărul de doar 14 ani Geoffrey, Conte de Ajour, diferența de vârstă fiind evidentă între ei, Matilda fiind cu vreo 10 ani mai mare decât soțul ei. Henry speră ca prin această căsătorie să primească un moștenitor la tronul Angliei, și totodată să câștige și teritoriul Normandiei. Dar Matilda este prea rănită în orgoliul ei, și nu are nici un fel de afecțiune față de soțul ei. După câțiva ani de conflicte, reușesc amândoi să aibă trei fii, din care primul născut, Henry al II-lea, va fi regele Angliei și a Normandiei.

În 1135 Henry I moare subit fără să numească pe cineva ca predecesor la tron, deși și-a pus curtea să jure de trei ori credincioșie față de Regina Matilda și fiul ei Henry. După moartea lui Henry I, la tronul Angliei se ridică Shephan, un fiu ilegitim al său, împreună cu soția lui Matilda de Boulogne. Acest uzurpator la tron secătuește țara de bunurile ei, și duce războaie sângeroase cu Matilda, fiica regelui Henry I, care dorește recuperarea tronului pierdut. Matilda este susținută de tânăra soție a tatălui ei, Adeliza, care se căsătorește cu William D’Abini (susținător a lui Shephan uzurpatorul). Conflicte și povești de dragoste, drame, războaie, putere, dorință, frumusețe și datorie, toate sunt împletite într-o frumoasă poveste care descrie realitatea zilelor respective, lumea în care bărbații conduceau cu o mână de fier.

Cartea este una foarte frumoasă, scrisă cu pasiune, pur și simplu te face să simți sentimentele personajelor aproape tangibil. De asemenea deși este un roman, faptele istorice și descrierile geografie, precum și obiceiurile din vremea respectivă descrise în carte, sunt reale. De fapt autoarea are o bogată susținere bibliografică în scrierile ei. Din cărțile ei nu ne stimulăm doar imaginația, ci învățăm și istorie, dar într-un mod plăcut, practic. Pur și simplu suntem transpuși în lumea medievală pe timpul lecturii.  Cartea o puteți comanda de aici.

Caleb Gattegno și metoda lui de a învăța o limbă nouă

Cât de greu este să învățăm o limbă străină? Pentru cei care au ieșit de câteva ori în țară sau care au plecat pe o perioadă nedeterminată pe teritoriul unui stat străină este un subiect dur. Majoritatea am plecat fără să știm limba statului respectiv. Dar în timp avansăm și învățăm din ce în ce mai bine să comunicăm.

Dar ce să spunem despre mamele care încearcă să-și învețe copiii o limbă străină? Engleza de exemplu? Caleb Gattegno a inventat un mod foarte ingenios de a învăța o limbă străină numită și metoda „The silent way”. Până vara asta nu am auzit de ea, dar pentru că am o prietenă care predă de mai bine de treizeci de ani engleza în Grecia, ea m-a inițiat în această metodă. Despre ce este vorba? În primul rând avem nevoie de aceste cuburi numite cuisenaire rods. Aceste cuburi din lemn sunt ca niște stixuri pătrate. Cum funcționează ele?

1

De obicei se folosesc atât la adulți cât și la copii și s-au dovedit foarte eficiente. În general cel care predă engleza ia de pildă unul din aceste cuburi și spune în engleză (sau limba dorită) cum i se spune. Nu traduce. De fapt aici este secretul metodei. Nu se traduce cuvântul, ci cel care învață este determinat să deducă ce înseamnă, așa însușindu-și vocabularul mai ușor. Deci luăm un cub și spunem: Rod. Cel care învață repetă. Apoi spunem culoarea: Red Rod. Și apoi schimbăm tot cuburile și spunem culorile: red rod, blue rod etc. Așa interlocutorul își dă seama că rod înseamnă cub și asociază culoarea cubului cu ceea ce i se arată. După ce am învățat deja asta trecem mai departe cu expresii: Take a red rod and give it to me. Și profesorul face gestul pe care îl spune, apoi îl determină și pe cel de lângă el să facă la fel. Așa își provoacă elevul să vorbească.

The silent way este o modalitate de joacă prin care se învață o limbă străină. După primele expresii învățate se poate trece la ceva mai complex. De exemplu: Take ten rods and build a house. Și profesorul face el prima dată gestul, iar elevul îl imită, repetând propoziția. Secretul este ca niciodată să nu se traducă ceea ce se spune. Așa este stimulat elevul să înțeleagă logic sensul cuvintelor. Copilul le poate număra, denumi, poate construi cu ele dar mai ales poate învăța ușor cuvinte noi.

Are roade această metodă? Da, și încă roade foarte bune! Deși majoritatea nu ne dăm seama, multe cuvinte le învățăm prin deducție. Mă uit la puiul meu și vara asta prietena mea s-a jucat cu el de câteva ori cu aceste cuburi (ea le folosește lecțiile ei). Am rămas uimită să văd că a început să înțeleagă engleză și chiar să-i răspundă în engleză (cu mine acasă nu vrea nicicum). Și asta doar după câteva ore de joacă.

Nu am acest set încă de cuburi deși mi le doresc, dar cred că le putem înlocui cu alte jucării. De exemplu prietena mea când nu avea cuburile la ea folosea obiectele din jur: Take a blue car and give it to me! Take a red card and give it to me. Este un fel de joc dar o metodă practică și eficientă de a învăța cuvinte noi. O limbă străină este mult mai atractivă prin joacă decât prin toceală! Recomand metoda Silent way cu drag.

3  2

 

Mai jos aveți și un video despre cum puteți folosi aceste cuburi. Asta bineînțeles este doar o variantă de nenumăratele moduri în care vă puteți juca cu cele!

Corpuri cerești pe înțelesul celor mici

Vă plac stelele? Nouă da. Încă de mică mă uitam fascinată la cerul înstelat. Trebuia să mă aducă mămica în casă pentru că eu stăteam și priveam cerul până târziu în curte. Dacă priveam în întuneric îmi era frică, dar dacă priveam spre cer la stele totul dispărea și zburam fascinată în acea lume fantastică și îndepărtată. Colecționam articole din reviste și ziare despre stele, planete și noi descoperiri științifice și le citeam și reciteam cu sete. Nu aveam nici o carte colorată, telescop sau ce să mai spun…planetariu…toate astea erau dincolo de imaginația mea!

Astăzi însă avem atât de multe resurse. Pentru pruncul meu am făcut împreună un Planetariu pe care îl avem atârnat și acum pe perete, apoi am cumpărat unul minunat din Lidl foarte elaborat. Avem cărți, imagini laminate, materiale de scriere și exersare pe această temă…puiul meu are materiale pe acest domeniu pe care eu nici nu le-am visat vreodată! Și ne bucurăm împreună de ele. Din păcate nu avem încă telescop, dar se află pe lista cu dorințe și sper să îl cumpărăm cât de curând.

Astăzi lecția noastră a fost despre corpurile cerești. Am început cu ceva desene animate pentru atragerea atenției. La sfârșit aveți două episoade cu Autobuzul magic despre Planete și despre Corpurile cerești. De aici puiul meu a învățat foarte multe lucruri.

Apoi ne-am exersat dexteritatea cu cu materiale imprimate de aici, după care am așezat planetele în ordine. Recunosc că pruncul știe ordinea planetelor mai bine ca mine uneori :D Dacă mă încurc, mă corectează el.  O lecție frumoasă de aproximativ o oră în care ne-am jucat, am desenat, am decupat, am citit și am aflat lucruri noi :)

1

2  4  5

6  7  Captură