Brioșe cu vanilie și ciocolată

Am făcut aceste brioșe pentru ziua mea de naștere :) dar nu au mai apucat-o că s-au terminat tare repede! Au un gust rafinat și un aspect foarte apetisant, dar sunt și extrem de ușor de preparat! Rețeta o am de aici, unde o găsiți preparată și video.

brioșe 2

Pentru aceste brioșe avem nevoie de:

  • 240 g făină
  • 2 ouă mari (sau patru mici)
  • 150  fulgi de ciocolată
  • 150 g zahăr
  • 100 g unt moale
  • 80 ml lapte
  • 1 praf de sare
  • o lingură jumătate praf de copt
  • două plicuri zahăr vanilat (sau fiolă esență de vanilie)

Mixăm timp de aproximativ 5 minute untul cu zahărul până se omogenizează bine. Adăugăm apoi câte un ou pe rând și omogenizăm totul foarte bine cu mixerul. După ce totul este ca o cremă de omogen, adăugăm pe rând puțin lapte și omogenizăm, apoi jumătate din cantitatea de făină amestecată cu praful de copt, și iar omogenizăm. Intercalăm laptele și făina și omogenizăm până le terminăm. Adăugăm vanilia și sarea și mixăm din nou bine. La final adăugăm și fulgii de ciocolată și îi încorporăm bine de tot în compoziție. Punem foițele de brioșe în tavă și le umplem pe jumătate. Presărăm 3-4 fulgi de ciocolată pe deasupra lor și le dăm la cuptor pentru aproximativ 20 minte la 160 grade (până sunt aurii). Se servesc reci. Ies 18 brioșe absolut delicioase! Să aveți poftă :)

brioșe 1

brioșe 3

brioșe 4

Cântec pentru neliniștea inimii

Auzim adesea expresia „inimă neliniștită”. De asemenea lumea s-a obișnuit deja cu titlul renumitei telenovele „Tânăr și neliniștit”. Când rostim cuvântul „neliniște”, imediat ne vine în minte sentimentul de îngrijorare, de apăsare și nesiguranță legat de anumite lucruri. Inima se poate neliniști și teme de multe lucruri! Multe se întâmplă, dar și mai multe nu sunt decât îngrijorări ridicole, care nu reprezintă niciodată o amenințare pentru noi.

Cantec pentru nelinistea inimii

Cântec pentru neliniștea inimii” este scrierea lui Vladimir Pustan. Știu că a fost foarte mediatizat zilele acestea, și nu din acest motiv scriu această postare. De fapt pur și simplu mi-a căzut în mână această carte în această perioadă, deci citirea cărții scrisă de el și mediatizarea lui sunt pură coincidență.

Când am citit gândurile expuse în această carte am rămas uneori rușinată, alteori smerită, am murit și am reînviat spiritual, am tresăltat de tristețe și suferință sau am săltat de bucurie. Cartea de față redă într-un mod profund viața umană în toată splendoarea ei. Scrisă sub formă de eseu cu părți scurte, această carte nu va plictisi, ci mai degrabă va stimula curiozitate de genul „ce urmează?” în cititor. Vladimir Pustan își exprimă gândurile adunate adesea și notate. Sunt sclipiri de geniu, cuvinte puține dar cu tâlc, gata să ajungă direct în cel mai sensibil punct al inimii. Scrisă sub formă extrem de realistă, „Cântec pentru neliniștea inimii” descrie clar situația deplorabilă a lumii în care trăim, ne deschide ochii într-un mod clar și simplu la ceea ce mass-media încearcă să îndoape.

„Din cer cad în cutia poștată a inimii tale sute de scrisori pe care scrie A.R.U. Pe multe le-ai aruncat fără să le deschizi. Pe cele pe care le-ai deschis, nu le-ai citit. Și la cele citite, n-ai trimis răspuns…” Vladimir Pustan, „Cântec pentru neliniștea inimii”, Fabrica de vise 2006, p.93

Cartea o puteți achiziționa de aici sau chiar de pe site-ul Cireșarii.

Comorile pierdute ale omenirii

Oamenii sunt atrași de mistere, de subiecte și secrete interzise, de comori care s-au pierdut ambiguu în timp, de legende și lucruri fantastice. Din fire suntem curioși. Vrem să știm totul. Curiozitatea l-a costat pe om căderea în păcat și pierderea Edenului, curiozitatea de multe ori ne împinge la pericole sau chiar la pierderea vieții. A fi curioși nu este un lucru rău atâta timp cât nu întrecem limitele. Curiozitatea ne face să învățăm lucruri noi și astfel să avansăm în cunoaștere. Dar trebuie să știm să-i punem limite la timp, înainte de a ne costa lucrurile pe care nu ni le permitem să le pierdem.

Misterele și legendele se vând de asemenea bine pe piață. Fie că este vorba de o comoară, de o simplă „piatră antică” sau despre o carte, dacă la mijloc se dezbate un mister, este de interes general.

Comorile pierdute ale omenirii

Comorile pierdute ale omenirii”de Richard Bessiere mi-a atras și mie atenția datorită titlului ei. Când vine vorba de comori e una, dar când vine vorba de comori pierdute, e cu totul altceva! Cartea este un bestseller internațional. Probabil tot curioși ca mine au cumpărat-o :) .

Nu pot spune că este cea mai bună și mai documentată carte pe care am citit-o. În unele capitole, mai ales când vine vorba de citat Biblia autorul face câteva greșeli destul de mari, cu atât mai mult cu cât probabil nu a consultat și ceva teologi înainte de a face referire la anumite pasaje scripturale. Nu este o carte religioasă, dar dat fiind faptul că se dezbat și câteva comori care apar în Biblie, era și normal să citeze pasajele respective. Printre altele unele subiecte sunt lăsate de asemenea tot în umbră. Cu alte cuvinte autorul doar dezbate legendele sau poveștile acestor comori ( care mi s-au părut foarte interesante), dar în unele cazuri mai mult ne încurcă decât ne descurcă. Sunt lucruri care rămân un mister chiar și în această carte! De asemenea îmi dau seama că autorul este ateu, care crede în evoluția speciilor, dar  un ateu care ar vrea să creadă în ceva și nu știe în ce. Prin modul lui de exprimare îmi dă impresia că se duce mai mult spre latura superstiției, și ar crede într-un dumnezeu abstract, dar nu în Cel real. Astea sunt remarcile mele negative cu privire la opera lui.

Dar să trecem și la pozitiv. Richard Bessiere încearcă să dezbată și să urmărească firul unor comori de mult pierdute, sau chiar legendare. Printre ele se numără Chivotul Legământului care apare în Biblie, Sfântul Graal (care se pare că are diferite conotații – iar eu personal nu cred că a existat sau există așa ceva), comori pierdute de pirați, tezaurele pierdute ale țarilor ruși, Biblioteca din Alexandria, Tezaurul nazist, Comorile din adâncurile mării, Comorile fabuloase ale unor regiuni fabuloase din Franța, diamantul HOPE care apare și în Titanic…toate acestea sunt dezbătute în această carte. Sunt date amănunte, detalii și date bibliografice privind existența acestor comori (fără hartă :)) bineînțeles). Totuși sunt comori reale, care au existat, cel puțin o parte dintre ele. În ceea ce privesc comorile legendare, ele sunt dezbătute din mai multe puncte de vedere pro și contra, deci fiecare crede ce vrea :). Cartea o găsiți aici la un preț foarte mic. De ce o recomand? Mie mi-a plăcut, deși sunt multe pasaje față de care nu sunt de acord! În principiu sunt lucruri pe care este bine să le știm.
Dacă doriți să vizionați de asemenea un documentar excelent cu privire la Chivotul Legii, care este unul din cel mai mare mister, și poate cea mai mare comoară a omenirii când vorbim de valoare materială, puteți viziona un documentar foarte frumos aici:

 

Povestea unui fluture

Ne plac fluturii tuturor. Și cei pe care îi simțim în stomac când avem emoții sau sentimente nedeslușite, și pe cei care zboară din floare în floare…oricum fluturii anunță primăvara, prospețimea și frumusețea (asta dacă nu vorbim de molii :)). Și pentru că e timpul să știe și G. câte ceva despre ei, ne-am pus pe treabă și am studiam problema mai în amănunt. Ideea mi-a venit de pe Facebook de la câteva fotografii (nu-mi mai aduc aminte la cine le-am văzut, deci dacă se sesizează cineva pun linkul cu drag). Doar că în loc de fetru am folosit foi gumate pentru că nu am fetru în așa diversitate de culori.

Mai întâi am luat enciclopedia Planeta Vie , o carte foarte frumos și în detaliu ilustrată! Am citit puțin despre fluture și despre cum ajunge el să aibă aripi și să zboare. Apoi am desenat și colorat împreună cele trei stadii ale vieții fluturelui: stadiul de omidă, apoi de somn în cristalin sau cocon și apoi cel de fluture. Și ca încheiere, am lucrat frumos un tablou cu trei planșe cu viața unei omiduțe pe care am numit-o Hermie, după omida renumită a lui Max Lucado (din păcate avem doar o singură carte cu Hermie, și nu pe cea care atinge tema asta). Eu am decupat totul cu grijă, iar micuțul a lipit singur după imaginație totul :) Și a ieșit un tablou minunat pe care l-am lipit pe perete să ne mândrim cu el ;) Vă spun că activitatea ne-a făcut mare plăcere la amândoi :)

1

2

 

Și masa de lucru dezordonată :))3

4

Tartă cu fructe de pădure

Fructele mele preferate sunt fructele de pădure! Nu găsesc gust mai apetisant ca a zmeurii sau a murelor, și ceva mai sănătos decât afinele, coacăzele și frăguțele! Și tocmai toate acestea îmi lipsesc aici foarte mult, pentru că le găsesc foarte rar în magazine. De sărbătorile de iarnă însă am găsit o ofertă și am cumpărat două pungi de fructe de pădure congelate. Nu au ele gustul acela delicios ca proaspete și dulci, dar totuși sunt mai bune decât nimic :D. Și cum le țineam pentru zile mari :D m-am îndurat într-o zi să gătesc cu o parte din ele această tartă absolut delicioasă! Cred că o voi desemna cea mai bună tartă cu fructe pe care am mâncat-o vreodată!

Tartă 4

Avem nevoie de:

  • 500 g fructe de pădure
  • 1 ou
  • 200 g unt moale sau margarină
  • 6 linguri zahăr fin
  • 2 plicuri zahăr vanilat
  • o lingură praf de copt
  • sare
  • făină cât să iasă un aluat elastic, dar nu foarte tare, ci ușor de manevrat, care nu se lipește de mâini.
  • zahăr pentru pus pe fructe

Începem cu fructele pe care le punem din timp la dezghețat. Le scurgem de zeama pe care o lasă foarte bine. Amestecăm margarina cu zahărul. Adăugăm oul și sarea și omogenizăm bine. În final adăugăm și făina amestecată cu praful de copt. Frământăm repede și bine până iese un aluat moale, dar care nu se lipește de mâini. Procesul durează maxim 3 minute. Intră cam 300 – 350 g făină, în funcție de calitatea făinii. Împărțim aluatul în două. Cu o parte a aluatului întindem o foaie rotundă pe care o punem într-o tavă (și lăsăm aluatul cu marginile în sus, ca o farfurie. Peste acest aluat întindem fructele de pădure uniform și adăugăm zahăr pe deasupra din belșug. Din aluatul rămas întindem o foaie și tăiem fâșii pe care le întindem în formă de grilaj deasupra fructelor. Dăm tarta la copt la 160 grade până când deasupra este rumenă și aurie maronie. Se pudrează cu zahăr și se taie rece. Este absolut delicioasă! :) Bineînțeles dacă aveți fructe proaspete este și mai bine!

tartă 1

tartă 2

tartă 3

Pastițio – un prânz consistent

Pastițio este o mâncare foarte des preparată în Grecia. Probabil motivul este pentru că se prepară foarte ușor și rapid, mai ales dacă vom cumpăra crema besamel. Pentru ingredientele de mai jos iese o tavă mare de tot cu vreo 30-35 de porții, în funcție de mărimea bucăților tăiate.

pastițio

În principiu nu avem nevoie decât de câteva ingrediente:

  • 1 kg carne (vită sau pui) tocată
  • 500 g macaroane (spaghete goale pe dinăuntru)
  • 2 cepe
  • 50 ml ulei măsline
  • o cană sos de roșii
  • sare și piper după gust
  • un cub knorr
  • o lingură unt sau margarină
  • 3 plicuri pentru cremă cu laptele necesar (scrie pe ambalaj)

Călim ceapa puțin apoi adăugăm carnea tocată și o călim bine împreună cu ceapa. Când carnea este gata, adăugăm sosul de roșii (dacă este nevoie mai adăugăm și apă) și cubul knorr, și fierbem bine până a scăzut totul și compoziția este ca o pastă. Fierbem pastele în apă cu sare, iar când sunt gata le scurgem bine și amestecăm lingura de unt printre ele să nu se lipească prea tare. Cânt totul este gata, într-o tavă mare punem hârtie de copt și punem toate macaroanele întinse egal pe toată suprafața tăvii. Deasupra turnăm stratul de carne întins pe toată suprafața macaroanelor. Iar deasupra cărnii întindem frumos crema besamel (pe care o puteți face și în casă, găsiți rețeta aici). Se dă la cuptor la 160 – 165 grade până când crema de deasupra are culoarea maroniu auriu. Se servește caldă, dar se taie mult mai bine rece. :) Să aveți poftă bună!

pastițio 22

Small Pig – Arnold Lobel

Cine nu știe că nicăieri nu-i mai bine ca acasă? Și cine nu se simte revoltat atunci când unul din lucrurile preferate îi este distrus sau ruinat? Și oare cum putem învăța mulțumirea față de circumstanțele avute?

„Small pig” este o carte mai învârstă decât mine :) Nu este a noastră, ci ne-a împrumutat-o o prietenă a cărei vârstă nu o putem atinge nici măcar dacă am aduna vârstele întregii noastre familii :). Small pig este un purceluș alintat, iubit de o familie de fermieri. Fermierii îl laudă și îi spun că-l iubesc foarte mult și că este foarte special.

1

2

3

4Toate sunt bune și frumoase până când într-o dimineață soția fermierului începe curățenia generală la fermă. Și astfel ea curăță casa, cotețul găinilor, grajdurile și în final curăță noroiul din cocină și spală porcul!  „Unde este noroiul meu bun și moale?” întreabă supărat porcușorul. Și pentru că vede că a fost curățat de gospodina casei, acesta fuge de acasă revoltat! Și ajunge mai întâi într-o mlaștină, unde crede că va fi comod. Dar…locatarii mlaștinii nu sunt tocmai primitori și porcușorul este nevoit să fugă mai departe!

5

6

 

Și ajunge la groapa de gunoi a orașului! Și caută noroi bun și moale prin împrejurimi dar nu găsește nicidecum! Dintr-o dată găsește un aspirator aruncat și fuge revoltat că din cauza lui nu există deloc noroi pe acolo. 7La capătul drumului este un oraș mare în care aerul este murdar! Plin de speranță caută noroi bun și moale unde să se relaxeze! Și găsește…

8Un trotuar în lucru. Dar cum porcul nu știe să citească, s-a bălăcit în „noroiul” din trotuar până când…observă că noroiul se întărește. Și pentru că s-a blocat în asfalt, tot orașul încetul cu încetul se adună să se mire de isprava porcușorului :D

12Între timp fermierul și soția lui încep căutarea porcului. Și datorită mulțimii din oraș, aceștia îl găsesc și cheamă în mare grabă pompierii să salveze porcul! Și pentru că este o poveste cu happy end, purcelușul este salvat. Acesta ajunge acasă, unde găsește o cocină proaspăt murdărită cu noroi, în care se poate lăfăi după pofta inimii!

 

13

14

15Limbajul este foarte simplu și este perfectă pentru un copil începător în engleză. Cartea o puteți găsi aici la un preț foarte rezonabil cu transport gratuit :)