Philomena – drama unei vieți în agonie

Philomena

Philomena este o carte scrisă de Martin Sixsmith după viața reală a Philomenei Lee. Această carte mi-a căzut în mâini înainte de Paște și nu m-am putut abține să n-o savurez în puținul meu timp liber! Pentru faptul că este inspirată din realitate, această carte este una controversată care ridică multe semne de întrebare. Cartea tratează de fapt două vieți: În prim plan apare Philomena Lee, o adolescentă orfană de mamă crescută și educată în Limrik la mănăstire până la vârsta de 18 ani, iar mai apoi preluată de o mătușă. Tânăra catolică cade pradă unei aventuri amoroase din care rămâne însărcinată. Inconștientă de ceea ce i se întâmplă, este dusă cu forța de mătușa ei la o mănăstire în Roscrea, unde maicile au menirea de a ascunde păcatul fetei. Philomena naște un băiețel, Anthony. În lumea reală se vehiculează că este plecată în Londra, însă ea este închisă sclavă de către maici împreună cu alte sute de mame adolescente. Pentru că a fost primită în mănăstire, ea este obligată să lucreze din greu timp de trei ani în spălătoria mănăstirii. Nu știe că pruncul îi va fi luat și vândut la fel ca alte sute de mii ale altor mame adolescente considerate rușinea familiei. În fiecare seară Philomena are dreptul la o oră pe care să o petreacă alături de micuțul Anthony, pe care îl iubește ca pe viața ei. Din păcate însă este forțată de maica stareță să semneze actele prin care se angajează să renunțe la drepturile părintești. În final Anthony este adoptat împreună cu o altă fetiță de o familie din America, iar Philomena îi pierde urma. Cu inima sfâșiată, este amenințată de maici cu flăcările iadului dacă dezvăluie secretul de a fi avut un copil. Prinsă între teama de pedeapsa veșnică și durerea pierderii copilului, Philomena ține tăinuit secretul nașterii lui Anthony timp de cincizeci de ani! În final mărturisește totul fetei ei Jane. Astfel pornesc în căutarea copilului pierdut alături de un jurnalist pe nume Martin Sixsmith, care scrie și cartea de altfel.

Pe de altă parte, al doilea personaj al cărții este Michael Hess, Consilierul Juridic Republican din Statele Unite ale Americii. Deși susține Republicanii, în particulat Michale Hess este homosexual, și duce o viață destrăbălată. (Slavă Domnului că nu este descris nimic obscen în carte). Cade ades în depresie și este dornic mereu în a descoperi cine este el de fapt. La patru ani a fost adoptat de familia în care a crescut împreună cu sora lui Mary, dar bănuiește că înainte să fi adoptat a fost crescut de mama lui. Devastat de faptul că ar fi putut fi abandonat de mama lui reală, el încearcă de două ori să o găsească și ajunge în final la mănăstirea Roscrea. Maicile însă sunt ca pietrele și nu vor să îi dea detalii deloc cu privire la viața lui dinainte să fie adoptat. Michael Hess se dovedește a fi micuțul Anthony Lee. Va ajunge însă el să se întâlnească cu mama lui, Philomena Lee? Puteți afla în cartea „Philomena”.

Cartea tratează în principal câteva subiecte extrem de controversate. Drama adolescentelor care de multe ori și-au găsit sfârșitul între anii ’50 – ’70 în Irlanda de Nord în mănăstirile catolice, precum și sutele de mii de copii vânduți de maici pe motiv că mamele lor reale nu îi meritau pentru că păcătuiseră este unul din aceste subiecte.

Un al doilea lucru conturat este psihologia copilului orfan, care se simte singur și neînțeles și încearcă să înțeleagă de ce a fost abandonat.

De asemenea este descrisă lupta conștiinței omului în decăderea sa. Michael are mari mustrări de conștiință când vede atracțiile sale sexuale. Din păcate însă cedează și rezultatul final îi aduce moartea. Deși autorul încearcă să pună oarecum în imagine favorabilă orientarea homosexuală, eu aș spune că de fapt reușește foarte bine să creioneze rezultatul dezastruos al acestui păcat în viața umană.

Și pentru că este o carte care descrie o poveste reală, puteți afla mai multe despre viața lui Michael Hess aici. De asemenea puteți vedea interviul cu adevărata Philomena Lee aici. Și puteți viziona și filmul Philomena aici (care nu este făcut tocmai după carte, dar…merge). Iar cartea o puteți achiziționa de aici.

Deși nu sunt de acord cu toate ideile autorului, pot spune că îmi place mult cum a reliefat psihologia personajelor de-a lungul cărții. Îmi dau seama că a înțeles acțiunile și sentimentele fiecărui personaj în viața reală, de moment ce le-a descris atât de bine în carte. Dacă recomand cartea? Da, o recomand, doar ca să ne facem idee în ce lume trăim și care sunt plăgile ei, pentru a ne feri de ele!

Rulou umplut

Această rețetă este una inventată de soțul meu. Are imaginație bogată în bucătărie :) și rezultatul este delicios, motiv pentru care vreau să-l împărtășesc și cu voi măcar așa, virtual. Din aceste cantități ies patru porții.

1

Avem nevoie de:

  • 1 kg mușchi de porc crud (peștișorii – așa îi numim noi, dar nu știu exact cum le spune :) )
  • 500 g carne tocată de pui
  • jumătate de cană de pesmet
  • 50 g cașcaval ras sau brânză topită
  • sare, piper, usturoi praf și paprică iute
  • 1 ou

Mușchiulețul de porc îl tăiem în două pe lungime, dar nu cu totul (o margine o lăsăm netăiată). Batem mușchiulețul cu ciocanul de bucătărie puțin după ce l-am filetat placă subțire. Presărăm sare, piper și paprică. Amestecăm carnea tocată cu pesmetul și oul și cu condimente și cașcavalul ras. Întindem compoziția de carne tocată peste mușchiulețul întins și bătut și rulăm strâns. Prindem marginile mușchiulețului cu scobitori pentru a nu se desprinde la copt. Putem lăsa acest rulou învelit în folie alimentară pentru o zi la frigider pentru a se marina.

Punem într-o tavă ulei puțin într-o tavă și dăm la cuptor ruloul la 180 grade (în funcție de cuptor). Lăsăm 20 de minute, după care adăugăm rondele de cartofi ca și garnitură. Lăsăm la cuptor până se rumenește. După o oră putem felia ruloul în tavă și putem să-l mai lăsăm 10 minute să se pătrundă bine și în interior. Se servește cu salată. Este o mâncare ușor de preparat, consistentă și absolut delicioasă!

2

3

 

 

Primul Paște – cum a început totul?

imagessursa foto

 

Deși mai pregătisem o postare culinară de sezon, m-am răzgândit pe ultimul moment. Doream să meditez la adevărata semnificație a sărbătorii Paștelui. Când a început totul și care este semnificația Paștelui. Bineînțeles toți spunem Hristos a înviat și ni se răspunde sau răspundem la rândul nostru cu „Adevărat a înviat”. Dar știați că primul Paște a fost sărbătorit cu mult înainte de nașterea Domnului Iisus? Primul Paște a avut loc cu aproximativ 1200 de ani înainte de Hristos.  Iacov, nepotul patriarhului Avraam plecase în Egipt pe timpul unei foamete împreună cu toată familia lui. Cei 12 copii ai săi, toți nepoții și soțiile lor au emigrat din dorința de mai bine în țara Egiptului pentru că acolo era hrană din belșug. Au trecut însă 400 de ani, timp în care copiii lui Iacov (numit mai târziu de Dumnezeu Israel), s-au înmulțit și îmbogățit. Egiptenii, plini de invidie și teamă de a nu fi subjugați de acest popor emigrant, i-au supus pe israeliți la robie aspră. În timpul robiei lor Faraon a zidit cetățile Pitom și Ramses care slujeau drept hambare ale împărăției. În final, de teama de a nu se răscula împotriva lor, egiptenii conduși de Faraon au poruncit ca toți pruncii nou născuți de parte bărbătească să fie aruncați în râul Nil.

Moise, cunoscut ca cel mai mare lider religios din toate timpurile a scăpat de moarte, dar Dumnezeu a îngăduit să fie crescută de fiica lui Faraon (părerile arheologilor oscilează între Amenotep al doilea și Ramses al doilea) . După 80 de ani de viață Moise instaurează primul Paște la porunca lui Dumnezeu, care marchează exodul poporului Israel din Egipt. Dumnezeu a poruncit ca în ultima noapte de ședere în robia egipteană, toate familiile copiilor lui Israel să ia un miel, să-l înjunghie, și cu un buchet de isop să ungă ușiorii casei cu sângele animalului înjunghiat. Carnea mielului trebuia friptă la foc și mâncată în întregime în acea noapte. Casa care nu avea semnul sângelui la ușă, era atinsă de cea de-a 10-cea plagă trimisă de Dumnezeu, și anume uciderea oricărui întâi născut din familie. În acea noapte Paștele reprezenta o sărbătoare de eliberare a poporului Israel, dar totodată semnifica și drama a sute de mii de familii ale Egiptului antic care și-au pierdut întâii născuți.

Paștele apoi a fost sărbătorit an de an în pustiu sau în țara făgăduită, alteori a fost uitat, însă el reprezenta jerfa de iertare și eliberare a copiilor lui Dumnezeu de sub robie. Când a venit Hristos Iisus în lume, el a sărbătorit acest Paște, cel vechi, ca legământ al israeliților cu Dumnezeu, iar apoi înainte de crucificare, a sărbătorit și instaurat un nou Paște. Noi sărbătorim de fapt Paștele instaurat de Domnul Iisus, cel al jerfei supreme a lui Dumnezeu. Paștele reprezintă eliberarea omului de sub robia păcatului prin credința și acceptarea lui Iisus Hristos ca Mântuitor și salvator. Mielul lui Dumnezeu este Domnul Iisus. Atâta timp cât ușiorii inimii noastre sunt stropiți cu sângele jerfei Lui, în casa vieții noastre nu va intra Nimicitorul, iar inima va fi eliberată de păcat.

Sărbătorim moartea și învierea lui Hristos, dar de ce? Mulți dintre noi am uitat de ce a murit și a înviat El. Pentru mulți Paștele nu reprezintă decât începutul primăverii, venirea Iepurașului (nu știu de unde a apărut el, că eu în copilărie nu mi-l amintesc), ouăle roșii sau în culori de curcubeu, pască, drob …și distracție. Oare sărbătorim noi cu adevărat Paștele? Domnul Iisus în seara cinei cea de taină a spus „să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Ucenicii au luat Cina împreună cu El într-un mod solemn, demn de seriozitate și reverență. Prin Paște Dumnezeu ne-a arătat dragostea lui imensă pentru noi, oamenii, și a acceptat ca Fiul Lui, Iisus, să moară pe cruce pentru păcatele noastre.

Cum putem sărbători Paștele cu adevărat? Smerindu-ne în fața lui Dumnezeu, recunoscându-ne inima plină de atâtea …înaintea lui și acceptând iertarea Lui oferită prin sângele lui Iisus. E singura cale prin care putem sărbători Paștele cu adevărat! Este singura Cale de a ne întâlni din nou cu El, cu Iisus Hristos care pentru unii nu este decât un mit sau o tradiție, dar care pentru mine este TOTUL!

HRISTOS A ÎNVIAT ȘI SE VA ÎNTOARCE PE NORII CERULUI!

Mini-Pavlova

Dacă nu aveți idei despre ce dulce să faceți de aceste sărbători speciale, vă sugerez eu ceva foarte ușor de preparat, destul de ieftin și absolut delicios! Mini-Pavlova sunt niște prăjituri delicate, fragile, cu un aspect încântător care se topesc în gură. Pot spune că sunt printre puținele prăjituri cu cremă pe care le ador! Este pentru prima dată când le prepar, dar gustul lor rafinat m-a cucerit întru totul…Oricum rețeta este simplă, este aceeași ca la bezele. Puteți pune de asemenea și puțin colorant alimentar în ele, pentru un aspect mai plăcut.

9

Aveți nevoie de:

  • 4 albușuri de ou
  • 225 g zahăr
  • un praf de sare
  • o linguriță de amidon alimentar
  • un plic de praf de frișcă
  • fructe

Ouăle trebuie să fie reci, de la frigider, dar nu foarte foarte reci. Separăm albușul de gălbenuș într-un vas impecabil de curat. Ne asigurăm că nici măcar un fir de gălbenuș nu s-a strecurat nepoftit în albușul pentru bezea. Batem apoi cu mixerul la viteză mare albușurile până încep să se facă spumă. Când volumul a crescut și spuma este încă rară, începem să turnăm din zahăr pe rând continuând să mixăm. Adăugăm și sarea și amidonul și batem albușurile foarte bine, până când zahărul este topit și albușul devine ca o cremă consistentă care nu cade jos din vas chiar dacă l-am răsturna cu susul în jos. Punem într-o tavă mare hârtie de copt, și punem cu o lingură sau cu un poș bezele mai mari, care să aibă câte o gaură adâncită în mijloc. Și le coacem timp de o oră jumate sau două la aproximativ 110 grade cu cuptorul întredeschis. Dacă vi se pare că focul este prea tare și bezelele își schimbă culoarea prea deodată, reduceți focul și lăsați cuptorul deschis. Dacă le luați prea deodată bezelele vor ieși în interior moi iar pe dinafară crocante. Dacă se usucă încet, vor fi ca și creta în interior.

Batem frișca bine și umplem bezelele apoi decorăm cu fructe. Se păstrează în frigider și se savurează cu moderație (dacă vă puteți abține ;) ).

Preferabil pentru această rețetă să lăsați bezelele mai uscate, pentru că ele vor absorbi umezeală din frișcă și se vor înmuia puțin.

1

4

5

6

Brioșe cu vanilie și ciocolată

Am făcut aceste brioșe pentru ziua mea de naștere :) dar nu au mai apucat-o că s-au terminat tare repede! Au un gust rafinat și un aspect foarte apetisant, dar sunt și extrem de ușor de preparat! Rețeta o am de aici, unde o găsiți preparată și video.

brioșe 2

Pentru aceste brioșe avem nevoie de:

  • 240 g făină
  • 2 ouă mari (sau patru mici)
  • 150  fulgi de ciocolată
  • 150 g zahăr
  • 100 g unt moale
  • 80 ml lapte
  • 1 praf de sare
  • o lingură jumătate praf de copt
  • două plicuri zahăr vanilat (sau fiolă esență de vanilie)

Mixăm timp de aproximativ 5 minute untul cu zahărul până se omogenizează bine. Adăugăm apoi câte un ou pe rând și omogenizăm totul foarte bine cu mixerul. După ce totul este ca o cremă de omogen, adăugăm pe rând puțin lapte și omogenizăm, apoi jumătate din cantitatea de făină amestecată cu praful de copt, și iar omogenizăm. Intercalăm laptele și făina și omogenizăm până le terminăm. Adăugăm vanilia și sarea și mixăm din nou bine. La final adăugăm și fulgii de ciocolată și îi încorporăm bine de tot în compoziție. Punem foițele de brioșe în tavă și le umplem pe jumătate. Presărăm 3-4 fulgi de ciocolată pe deasupra lor și le dăm la cuptor pentru aproximativ 20 minte la 160 grade (până sunt aurii). Se servesc reci. Ies 18 brioșe absolut delicioase! Să aveți poftă :)

brioșe 1

brioșe 3

brioșe 4

Cântec pentru neliniștea inimii

Auzim adesea expresia „inimă neliniștită”. De asemenea lumea s-a obișnuit deja cu titlul renumitei telenovele „Tânăr și neliniștit”. Când rostim cuvântul „neliniște”, imediat ne vine în minte sentimentul de îngrijorare, de apăsare și nesiguranță legat de anumite lucruri. Inima se poate neliniști și teme de multe lucruri! Multe se întâmplă, dar și mai multe nu sunt decât îngrijorări ridicole, care nu reprezintă niciodată o amenințare pentru noi.

Cantec pentru nelinistea inimii

Cântec pentru neliniștea inimii” este scrierea lui Vladimir Pustan. Știu că a fost foarte mediatizat zilele acestea, și nu din acest motiv scriu această postare. De fapt pur și simplu mi-a căzut în mână această carte în această perioadă, deci citirea cărții scrisă de el și mediatizarea lui sunt pură coincidență.

Când am citit gândurile expuse în această carte am rămas uneori rușinată, alteori smerită, am murit și am reînviat spiritual, am tresăltat de tristețe și suferință sau am săltat de bucurie. Cartea de față redă într-un mod profund viața umană în toată splendoarea ei. Scrisă sub formă de eseu cu părți scurte, această carte nu va plictisi, ci mai degrabă va stimula curiozitate de genul „ce urmează?” în cititor. Vladimir Pustan își exprimă gândurile adunate adesea și notate. Sunt sclipiri de geniu, cuvinte puține dar cu tâlc, gata să ajungă direct în cel mai sensibil punct al inimii. Scrisă sub formă extrem de realistă, „Cântec pentru neliniștea inimii” descrie clar situația deplorabilă a lumii în care trăim, ne deschide ochii într-un mod clar și simplu la ceea ce mass-media încearcă să îndoape.

„Din cer cad în cutia poștată a inimii tale sute de scrisori pe care scrie A.R.U. Pe multe le-ai aruncat fără să le deschizi. Pe cele pe care le-ai deschis, nu le-ai citit. Și la cele citite, n-ai trimis răspuns…” Vladimir Pustan, „Cântec pentru neliniștea inimii”, Fabrica de vise 2006, p.93

Cartea o puteți achiziționa de aici sau chiar de pe site-ul Cireșarii.

Comorile pierdute ale omenirii

Oamenii sunt atrași de mistere, de subiecte și secrete interzise, de comori care s-au pierdut ambiguu în timp, de legende și lucruri fantastice. Din fire suntem curioși. Vrem să știm totul. Curiozitatea l-a costat pe om căderea în păcat și pierderea Edenului, curiozitatea de multe ori ne împinge la pericole sau chiar la pierderea vieții. A fi curioși nu este un lucru rău atâta timp cât nu întrecem limitele. Curiozitatea ne face să învățăm lucruri noi și astfel să avansăm în cunoaștere. Dar trebuie să știm să-i punem limite la timp, înainte de a ne costa lucrurile pe care nu ni le permitem să le pierdem.

Misterele și legendele se vând de asemenea bine pe piață. Fie că este vorba de o comoară, de o simplă „piatră antică” sau despre o carte, dacă la mijloc se dezbate un mister, este de interes general.

Comorile pierdute ale omenirii

Comorile pierdute ale omenirii”de Richard Bessiere mi-a atras și mie atenția datorită titlului ei. Când vine vorba de comori e una, dar când vine vorba de comori pierdute, e cu totul altceva! Cartea este un bestseller internațional. Probabil tot curioși ca mine au cumpărat-o :) .

Nu pot spune că este cea mai bună și mai documentată carte pe care am citit-o. În unele capitole, mai ales când vine vorba de citat Biblia autorul face câteva greșeli destul de mari, cu atât mai mult cu cât probabil nu a consultat și ceva teologi înainte de a face referire la anumite pasaje scripturale. Nu este o carte religioasă, dar dat fiind faptul că se dezbat și câteva comori care apar în Biblie, era și normal să citeze pasajele respective. Printre altele unele subiecte sunt lăsate de asemenea tot în umbră. Cu alte cuvinte autorul doar dezbate legendele sau poveștile acestor comori ( care mi s-au părut foarte interesante), dar în unele cazuri mai mult ne încurcă decât ne descurcă. Sunt lucruri care rămân un mister chiar și în această carte! De asemenea îmi dau seama că autorul este ateu, care crede în evoluția speciilor, dar  un ateu care ar vrea să creadă în ceva și nu știe în ce. Prin modul lui de exprimare îmi dă impresia că se duce mai mult spre latura superstiției, și ar crede într-un dumnezeu abstract, dar nu în Cel real. Astea sunt remarcile mele negative cu privire la opera lui.

Dar să trecem și la pozitiv. Richard Bessiere încearcă să dezbată și să urmărească firul unor comori de mult pierdute, sau chiar legendare. Printre ele se numără Chivotul Legământului care apare în Biblie, Sfântul Graal (care se pare că are diferite conotații – iar eu personal nu cred că a existat sau există așa ceva), comori pierdute de pirați, tezaurele pierdute ale țarilor ruși, Biblioteca din Alexandria, Tezaurul nazist, Comorile din adâncurile mării, Comorile fabuloase ale unor regiuni fabuloase din Franța, diamantul HOPE care apare și în Titanic…toate acestea sunt dezbătute în această carte. Sunt date amănunte, detalii și date bibliografice privind existența acestor comori (fără hartă :)) bineînțeles). Totuși sunt comori reale, care au existat, cel puțin o parte dintre ele. În ceea ce privesc comorile legendare, ele sunt dezbătute din mai multe puncte de vedere pro și contra, deci fiecare crede ce vrea :). Cartea o găsiți aici la un preț foarte mic. De ce o recomand? Mie mi-a plăcut, deși sunt multe pasaje față de care nu sunt de acord! În principiu sunt lucruri pe care este bine să le știm.
Dacă doriți să vizionați de asemenea un documentar excelent cu privire la Chivotul Legii, care este unul din cel mai mare mister, și poate cea mai mare comoară a omenirii când vorbim de valoare materială, puteți viziona un documentar foarte frumos aici: