Povești cu urși

Vă plac poveștile? Nouă da! O poveste bună nu este doar pentru copii, ci și pentru adulți. Povești inocente, misterioase, captivante…toate ne duc într-o altă lume, într-o aventură care face viața mai captivantă. În biblioteca noastră s-au adunat câteva povești cu urși. Am mai scris despre urși și în altă postare. Dar de data asta vrem să vă vorbim despre un ursuleț deosebit. Numele lui este Năsturel. Ați auzit de el? Sunt sigură că ați mai văzut postări. Chiar Coca face la comandă năsturei din FIMO și sunt tare nostimi și drăgălași. Năsturel este de fapt o carte frumos ilustrată, cu un text simplu și pe înțelesul copiilor, care cucerește după prima lecturare și se vrea recitită :).

Năsturel este un ursuleț trist care stă pe un raft dintr-un magazin. Așteaptă ca și celelalte jucării să fie cumpărat de un copilaș iubitor și să i se ofere un cămin. Până într-o zi când Lisa îl zărește pe un raft și își roagă mama să îl cumpere pe ursulețul cu ochi luminoși. De aici pornește aventura lui Năsturel, ursulețului căruia îi lipsește un nasture de la salopetă. Nu cred că există copil care să reziste povestioarei!

Povestioara poate fi însoțită și de desene animate educative, foarte frumoase. Le găsiți pe Youtube sub numele de Corduroy (adică Raiat – nume care provine de la pantalonii de raiat în care este îmbrăcat ursulețul). Și cum și noi am fost cuceriți de Năsturel, am căutat și am tot căutat un ursuleț similar de cumpărat. Am găsit pe Amazon, dar prețul ne-a uimit (cel puțin 50 de lire pe un mic ursuleț de pluș normal este prea mult). Așa că am inventat noi Năsturelul nostru. Am găsit un ursulică normal și suficient de mic să poată fi plimbat prin casă de mânuțe mici, apoi tata a croit salopeta și împreună am cusut-o cu mâna, încetul cu încetul. N-am găsit chiar raiat, dar am avut un material similar. Nouă ne place tare mult cu a ieșit Năsturel. Și vă garantăm că este tare iubit. N-avem noi multe jucării plușate. De fapt avem doar patru, foarte iubite, și fiecare are nume: Sia – oița de care nu ne despărțim niciodată, Strawberry – ursulețul roșu ca o căpșunică, Chocolate – ursulețul ciocolatiu (care seamănă cu a lui Mr.Bean :D ) și acum îl avem și pe Năsturel. Nu colecționăm plușuri – și asta pentru că prind praful degeaba pe rafturi. Dar cele patru de mai sus fac parte deja din familie :). Deci dacă vă doriți un Năsturel, fie comandați unul de Fimo de la Coca, fie reciclați un ursuleț din pluș – punându-i o salopetă verde. :)

 

Puțină arheologie

Vă place arheologia? Mie da. Prin arheologie descoperim obiceiurile și viața înaintașilor noștri. Mă fascinează obiectele vechi și dacă le pot atinge mă trec fiorii unor sentimente misterioase. Gândul că acel obiect a fost gândit și lucrat de mâinile unui om acum sute sau mii de ani este fascinant. Arheologia dovedește că strămoșii noștri nu au fost niște neciopliți, sau oameni fără cultură și inteligență, ci dimpotrivă arată viața unor oameni civilizați, oameni creativi, puternici și inteligenți care au construit și lăsat în urmă amprente ale vieții lor de neprețuit. Săpăturile arheologice descoperă piramide, castele, cetăți, vase, scrieri săpate sau scrise în diverse materiale, toate lucrate cu măiestrie și frumusețe care au rezistat testului timpului mii de ani.

Și dacă după strămoșii noștri au rămas lucruri atât de statornice în urmă, după noi ce rămâne? Pentru că astăzi stocăm informațiile noastre pe harduri care se ard, munți de plasticuri și gunoaie peste tot, o „artă modernă” care de multe ori nu are nici o logică  decât un om bogat și faimos în spate, lăsăm o societate în care scrisorile sunt pe care de dispariție și oamenii confundă nevoile cu mofturile.

Oricum am cam lungit vorba :D De fapt doream să vă prezint o carte pe care am lecturat-o cu mare drag și interes la începutul acestui an: Arheologia Bibliei. Cartea în sine este de o calitate superioară. Are coperți cartonate, fotografii frumoase și clare iar foile sunt groase și lucioase. Conținutul însă este și mai interesant. Scrisă cu atenție  și cu multe surse bibliografie, cartea de față prezintă lumea noastră de la creație până la perioada timpurie a Noului Testament. Astfel putem vedea cum arată o barcă din vremea Domnului Iisus, un vas scump de alabastru în care se ținea parfum sau ce este un osuar. Putem vedea cea mai veche dovadă a existenței regelui David al Israelului sau vechi papirusuri scrise de scribi harnici. Toate acestea și multe altele sunt compresate într-o singură carte. Deși la un moment dat am avut impresia că autorul evită câteva subiecte despre care eu citisem în alte cărți, precum Turnul Babel, sau steaua Betleemului, în schimb tratează alte subiecte precum controversata locație a mormântului gol al lui Hristos, sau adevărata iesle a Nașterii Domnului.

Iar pentru a vă face o imagine mai clară despre carte, vă prezint mai jos și câteva imagini interesante din ea.

Meștereli din culise

Chiar dacă pe blog nu apuc să postez totul, în culise mereu meșteresc câte ceva. Nu întotdeauna îmi place ce-mi iese, și de multe ori chiar dacă-mi place trece prea mult timp și apoi nu mai postez nimic. De data aceasta am fost provocată la o leapșă de Irina, și am zis că e timpul să mai postez din culisele meșterelilor. Cum materialele de fimo s-au terminat de mult, am trecut la altele. Nu mai aveam nici lipici pentru decoupage și nici acrilic alb. Dar am găsit astfel de lipici (care de fapt este un fel de aracet mai subțire) la Jumbo și acrilic alb la LIDL și uite că am revenit. Bineînțeles tot îmi lipsea ceva: șervețele mai variate. Așa că am folosit imprimanta mea minune, la care pot folosi cerneală pigment care nu se diluează decât foarte greu în apă în caz în care udăm ceea ce imprimăm. Cât despre hârtie, am folosit hârtie normală de imprimat, A4. Și lac am folosit lac de bărci transparent, lucios, pentru că este foarte rezistent și nu se albește când este udat. Rezultatele le aveți mai jos :)

Am folosit aici cutii reciclate

Ceva fluturi pe un perete care-și iau zborul :) Din hârtie bineînțeles. Rezistă bine și muuuult

Încă le lipsesc fundițele pe care vreau să le adaug, dar n-am mai avut răbdare, trebuia să le postez

Primul semn roz este cu frunze și flori presate. Al doilea este desenat de mine

Semnele și pe partea cealaltă. După cum spuneam primul este din flori și frunze presate de astă toamnă, iar al doilea este desenat de mine

Și celelalte vor avea ață cu ciucure în curând. Astea sunt preferatele lui Prunc. Deja sunt confiscate de el și adăugate la cărțile lui :D

Povestea lui Iona prin ochi de copil :)

Vorbim despre rechinii albi care sunt periculoși, și despre balene și alte curiozități marine interesante în timp ce eu spăl vasele, am ajuns la povestea biblică despre Iona. Iona a fost un om trimis de Dumnezeu la cetatea Ninive, care trebuia să îi avertizeze pe oamenii de acolo că sunt păcătoși și că din cauza asta cetatea le va fi distrusă. Dar Iona alege să fugă de fața lui Dumnezeu cu o corabie la Tars. În călătorie fuga lui este pedepsită cu aruncatul peste bord. Iona este înghițit de un pește mare, iar după trei zile este aruncat pe țărm, unde este gata să-L asculte pe Dumnezeu.

Concluzia? Iona a fost înghițit de peștele mare obraznic, și scuipat pe țărm, cuminte :D :)

Altă imaginație. Ionatan era prietenul cel mai bun al regelui David, cel care a luptat cu uriașul Goliat.

Concluzia? Ionatan are nume de măr (de la soiul ionatan :D )

 

 

Vise încătușate

flori de mandarin:

Un gând de duminică :)

Originally posted on Nicole Patric:

Trăim în state în care suntem liberi să visăm. Nimeni nu ne interzice să privim în oglinda sufletului nostru, să ne descoperit darurile și visele de acolo și să luptăm pentru ele. Însă dincolo de paravanele lumii noastre există o altă lume: o lume în care visele sunt interzise, în care viața este redusă la simpla existență fizică, fără țeluri și idealuri în afară de acela de a supraviețui. Orice zâmbet de fericire este șters și înlocuit cu un rânjet de răutate, orice vis inocent este înlocuit cu o pedeapsă aspră sau chiar cu moartea, orice speranță care încă pâlpâie este stinsă cu ură. Unde se întâmplă asta? În lumea noastră, țări în care violența și teroarea predomină. Mulți am citit ororile care se petrec în anumite locuri în care unii pentru că au crezut în Hristos și-au pierdut viața, alții pentru că au încercat să-și atingă visele au fost…

View original 134 more words

Viața marină – vânătoarea de comori

Vă place la mare? Dacă da, astăzi vă invităm să veniți cu noi la plimbare și să învățăm câte ceva despre viața marină. Vremea a fost mai călduță pe aici, așa că am îndrăznit să ieșim la o plimbare pe plajă. Și cum au bătut valurile destul de tare, era de așteptat să găsim ceva „comori” prin nisip și pietre. Și numai bine s-a potrivit totul cu lecția noastră despre animale marine. De fapt noi nu facem neapărat o lecție, ci ceea ce învățăm se întinde prin discuții, joacă și citit în mai multe etape sau zile. Pe tema asta printre alte cărți avem și cartea The magic school bus – pe podeaua oceanului. Mulțumită Ancăi Liviu am aflat și noi de această serie de cărți, pentru că înainte priveam doar desenele animate de care puiul meu este fascinat.

Cartea este foarte frumos ilustrată și în foarte detaliu. Cu mult umor doamna Frizzel le predă practic și foarte realist lecții interesante elevilor ei curioși și aventuroși. Astfel aflăm detalii despre ce viață mișună sub apele adânci ale oceanului, cu ce se hrănesc animalele marine și peștii. Aflăm chiar și ce este un lanț trofic, precum și ce este fitoplanctonul și zooplanctonul.

Minunat este că aici vedem chiar practic toate aceste lucruri. Ieri în aventura noastră de pe plajă am găsit o stea de mare proaspăt scoasă pe mal, un arici de mare, carapace de melci de mare și carapace de scoici. Ne-au prins tare bine. Le-am studiat și admirat îndelung. Ariciul de mare l-am lăsat pe plajă că era prea „țepos” dar steaua de mare am păstrat-o la uscat. Astea sunt comorile noastre de pe plajă, și mare ne-a fost bucuria să le găsim :D În combinație cu această carte puteți privi și episodul de desen animat pe aceeași temă. Imaginile de mai jos vorbesc de la sine :) Data viitoare o să luăm niște apă marină să o studiem și la microscop să vedem ce minuni se ascund și acolo :)

Cubul iubirii

Da, e un pic prea mult spus Cubul iubirii :D, dar ne apropiem așa de repede de Ziua Îndrăgostiților că trebuia să fac ceva, nu? Eu sărbătoresc ziua asta în fiecare zi, dar e bine să fie și o zi specială pentru iubire, să fim la unison cu toții. Vă amintiți de cubul meu de Crăciun? Ei bine eu atunci nu l-am decorat cu o simplă panglică pe margine, ci am dichisit la el tehnica șervețelului, în caz că îmi place prea mult și vreau să-l folosesc tot anul pe post de decor. Și așa a fost. Mi-a plăcut prea mult, și sincer, e foarte fain ca veioză. Așa că i-am schimbat pur și simplu decorul din față. În loc de scena Nașterii Domnului, am pus altceva…Asta-mi place mie la ideea asta: că o putem reînnoi când ne plictisim de aspect :D. Pentru a vă reaminti, dacă doriți să faceți și voi ceva similar, aveți nevoie de o cărămidă de sticlă pe care o găsiți la orice depozit de construcții, și apoi aveți nevoie de imaginație. Pe margine decorați fie cu tehnica șervețelului, fie puteți pune o panglică frumoasă. În interior, după ce ați găurit cu grijă o margine a cărămizii, introduceți o instalație de brad albă, sau de ce nu, chiar un suport de bec de la o altă veioză. Spor la treabă :)