De mai bine de câteva luni par că nu am mai dat nici un semn de viață pe plan virtual. Și totuși povestea acestui blog se încheie aici, pentru că ea continuă în altă parte. Pas cu pas înaintez de acum încolo pe http://www.floridemandarin.com . M-aș bucura mult ca cei care ați fost alături de… Citește în continuare Un nou început
Încă de când era G. mic am observat cât de mult învăța prin joacă. Parcă descoperisem America atunci când am văzut că a învățat la 1 și 8 luni prima literă pe tabla magnetică. Am continuat cu educația timpurie prin joacă până când a intrat în sistemul de învățământ de stat. Aceeași strategie de învățare… Citește în continuare Când joaca se întâlnește cu educația
Câți dintre voi ați construit o casă de la zero? Mă refer să începeți prin întabularea terenului, scoaterea autorizației de construcție, căutare de maiștri, schimbat de maiștri, săpături…ziduri ș.a.m.d. Sunt unii care pur și simplu angajează o firmă, și într-un an casa este la cheie. Pe aici pe la noi însă nu se practică asta.… Citește în continuare Cum e să construiești 11 ani o casă?
Se apropie Crăciunul, iar cu această ocazie apar și listele de dorințe, atât ale noastre, cât și ale copiilor noștri. Și cum noi ne lăsăm la urmă cu îndeplinirea dorințelor, ne concentrăm întreaga atenție asupra a ceea ce-și doresc copiii noștri. Și își doresc multe. De fapt cu cât condițiile de trai sunt mai ridicate,… Citește în continuare De ce nu-i dau copilului tot ce-și dorește
Câți dintre noi nu ne confruntăm la un moment dat în viață cu incidente sau situații dureroase, uneori cumplite? Una dintre cele mai triste amintiri ale mele este momentul în care m-am simțit deodată părăsită de toată lumea, de toți cei iubiți pe care îi credeam alături. Și asta în cele mai disperate clipe ale… Citește în continuare Un strigăt disperat
După zilele mohorâte de dinainte și după referendum, este timpul să ne îndreptăm atenția și spre ceva care chiar schimbă vieți. În următoarele rânduri sper din suflet să vă povestesc cât pot eu de bine despre cei doi nomazi ai Europei, care aduc zâmbete și bucurie pe chipurile zecilor de oameni pe care îi întâlnesc.… Citește în continuare Nautilus – nomazii care aduc bucurie
Tot mai des aud această sintagmă. Plăcerea pare să fie singurul scop al societății din care facem parte. Orice plăcere trebuie permisă, iar privarea de la anumite plăceri se numește lipsă de toleranță, sau îngrădirea drepturilor democratice. Redefinirea termenilor a devenit specialitatea tuturor. În loc de femeie de serviciu avem responsabil cu salubrizarea, în loc… Citește în continuare Nu contează ce faci, atâta timp cât îți place!
